Oameni si Idei

Despre suflet si oameni

2011-03-28T09:22:00.004+03:00

Nu stiu tu cand ai simtit ultima oara o scarba intensa fata de oameni, de locul in care traiesti, ori in care esti constrans sa vietuiesti o perioada. Insa pe mine ma incearca o sila atat de cumplita, incat imi doresc sa las tot si sa plec acolo unde imi e bine si de unde nu vreau sa plec vreodata.

Rar in viata mea mi-a fost dat sa vad atata scursura umana, jeg omenesc si nesimtire viscerala ca in bordelul asta mizerabil in care, pentru cateva saptamani, mai trebuie sa stau. Mizeria umana poate atinge valente, dimensiuni si forme negandite, neinchipuite si nemasurabile de catre creierul uman. Imi vine sa il parafrazez pe Nietzsche si sa strig: "Omenia a murit!"

Mi-as dori sa dau foc bordelului inainte sa plec. Din pacate, nu ma ajuta curajul si dementa lui Nero. Asa ca ma multumesc sa ii doresc in minte asa ceva si sa nu ma mai intorc aici niciodata. Starea de spirit actuala nu ma ajuta sa ma gandes la nimic mai bun. Insa pana la ganduri mai luminoase, iti doresc o platosa din titan cu care sa te aperi de tot ce poate sa iti faca rau.

Raul gratuit

2011-03-19T11:23:00.004+02:00

Zilele trecute ma gandeam la raul gratiut care este atat de prezent in fiecare zi din viata noastra. N-am inteles niciodata rostul lui si satisfactia pe care o poate aduce. Mai usor pot sa inteleg un rau facut ca rasplata pentru un altul, ca razbunare. Pana la un punct, e omenesc, iar tot ce este omenesc este de inteles si pardonabil. Insa un rau gratuit, facut deliberat, intentionat, premeditat si disfrutat este un lucru cumplit.

Acest fapt ma dezgusta pana in maduva oaselor. Mintea mea n-o sa poata intelege vreodata cum poti sa te bucuri cu o meschinarie intensa de planificarea raului, de aruncarea lui spre tinta si de gustarea efectelor aidoma unui gurmand in fata unor trufe.

Reactia mea este prompta, dar nu violenta. Pararea loviturii cu eleganta si inteligenta e mai dureroasa si mai utila decat balacarirea in noroiul tintasului. E preferabila o lupta de scrima decat o tranta ca in comuna primitiva.

Raul poate lua forme multiple si nuante de griuri colorate. Cateodata merita sa te gandesti la el, sa il vizualizezi si sa te pregatesti pentru orice fel de infruntare. Astfel, vei fi mai pregatit atunci cand o sa-ti sara in spate de dupa colt.

Urare de primavara

2011-03-03T17:08:00.004+02:00

Cineva drag ma certa din cauza absentei mele din peisajul pseudojurnalului online. Mi-am facut mea culpa, insa cu mentiunea ca pauzele sunt bune uneori. Fie ca intensifica asteptarea, fie ca ofera un moment de meditatie, o desprindere de obiectul adoratiei sau ocupatiei poate aduce si beneficii.

Insa iata ca pauza a luat sfarsit. Iti urez o primavara insorita si plina de voie buna! Nu te lasa descurajat. Nu poti sa stii niciodata incotro bate vantul vietii.

Despre ce s-a intamplat in timpul pauzei, nu prea am ce sa-ti povestesc. Banalitatea si comunul nu prea s-au desprins de existenta mea mundana. Pana la urma, probabil ca valul gloatei asimileaza tot. Sau poate ca radacinile tale nu sunt destul de solide, asa cum credeai. Cine stie care poate fi raspunsul...

Lalele sunt pentru tine. Si eu am primit ceva asemanator si m-am gandit ca ti-ar placea si tie. Hai, capul sus! Poate ce e frumos de acum urmeaza.

Putina poezie

2011-01-25T10:00:00.003+02:00

N-am mai scris nimic in ultimele doua saptamani pentru ca am fost destul de ocupata cu sesiunea, care a trecut. De acum sunt curioasa sa vad cum a trecut. In rest, prea multa prostie si nesimtire, exagerat de multa rautate. Sper ca pamantul sa isi faca o epurare cu de la sine putere, ca alta solutie nu vad pentru a nu sucomba.

Si cum nimic nu e mai bun intr-o dimineata rece de ianuarie decat putina poezie, iata ce am gasit:

Indoiala
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,

Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

Prezent
Grabite ca si apa si repezi ca un vant
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi, doua zile indiferente-mi sunt:

Ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.

Rubaiate

2011-01-15T11:47:00.005+02:00

Dintr-un motiv foarte profund si personal, o perioada iti voi arata , ca sa redescoperim impreuna, frumusetea poeziei. Doru' de Doru e uneori prea mare si, de cele mai multe ori, prea trist.

Desfatare
Nu-ti rasadi in suflet copacul intristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncantarii,
Caci masurat ti-e drumul de la suras la moarte

Fericire
Vreau doar o cupa plina, o paine pe jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stand intr-o ruina, - mai fericit ca mine
Niciun sultan nu este cu-o suta de palate.

Rubaiatele apartin lui Omar Khayyam. Bucura-te de ele.

Un strop de poezie

2011-01-10T18:35:00.004+02:00

Nimic nu e mai bun intr-o seara cetoasa decat un strop de poezie.

"Iubeste-mi mainile si ochii

Si iarta-le dac-au fost clipe

In care n-au stiut sa-ti spuna

In care n-au putut sa-ti dea

Atat cat ar fi vrut,

Atat cat poate doru-ti cere

In dragostea,

In indoiala

In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile si ochii.

Si iarta-le nevruta vina

Ca prea tarziu venira-n cale-ti

Si prea curand se duc de tot..."

( Elena Farago- "Iubeste-mi mainile")

Fotografie preluata din revista "Tango"

Despre noul an

2011-01-05T10:05:00.004+02:00

Iata ca au trecut cateva zile de cand suntem in 2011. Nu stiu la tine cum a fost trecerea in noul an, insa pentru mine a fost o noapte destul de normala si de obisnuita. Seara au venit niste amici pe la mine, apoi am mers intr-un bar si pe la 2 si ceva am mers acasa.

Discutam cu niste prieteni zilele trecute despre faptul ca nu ma mai impresioneaza deloc Revelionul. Inainte, acum cativa ani, avea o mai mare importanta. Trebuia neaparat sa plec undeva, sa fie party, sa nu stiu ce. Acum nu mai e asa. Nu mai simt nevoia sa intru in valul asta de frenezie in care sa sarbatoresc trecerea timpului, faptul ca imbatranesc si ca ata se scurteaza simtitor. Ma identific profund cu atitudinea regretatului Octavia Paler si prefer sa ma prefac a nu observa ca se schimba o cifra.

Se contureaza tot mai profund in suflet greutatea lui "Vanitas vanitatum" si tot ce imi doresc este sa fiu sanatoasa si sa imi duc la indeplinire micile dorinte si planuri pentru viitorul apropiat. Iti urez tie, asa cum imi urez si mie, sanatate, sa ai mintea destupata si mult noroc!

Recapitulari si dorinte

2010-12-27T15:58:00.003+02:00

Stiu ca nu ti-am mai spus nimic de mult, dar am fost ocupata. Da, chiar am fost. Dupa ultima oara cand am vorbit cu tine, a trebuit sa cumpar bilet cuiva drag, ca sa vina la Dorna de Craciun, mi-am luat un palton visiniu superb, am fost la scoala, pe 17 am plecat acasa la Dorna, unde am ajutat-o pe mama sa faca tot felul de bunatati.
Craciunul a fost minunat anul asta. Unul dintre cei mai frumosi din ultimii ani, chiar daca a trebuit sa merg la doctor din cauza stomacului sau chiar daca au fost unele evenimente destul de dezamagitoare.
Acum ninge minunat! Nu mi-as dori nicio secunda sa plec de aici in jegul ala de capitala lui peste prajit. Din pacate, trebuie sa plec peste doua zile. De Revelion ma gasesti acolo, iar dupa el, pentru cateva zile, voi sta in cea de a doua casa a mea.
Pentru anul viitor imi doresc sa fim sanatosi si sa ne realizam toate planurile. Iti doresc tot ce iti doresti tu sa ti se indeplineasca! Vant bun sa iti atingi toate dorintele!

Motivatie

2010-12-12T12:56:00.004+02:00

Daca m-ai cautat pe 7 si nu m-ai gasit, sa stii ca n-ai fost singurul. Pe langa tine au mai fost si altii, cu care am vorbit abia pe 8. Asa m-am hotarat eu anul acesta: sa vorbesc pe 7 doar cu familia. Restul a ramas pentru 8.

In ciuda a ceea ce ai putea crede, ziua de marti a fost foarte senina, din toate punctele de vedere. Mi-a placut mult! De ce? Pai, in primul rand, am facut tot ce am avut eu chef. In al doilea rand, pentru ca m-a incercat o stare de pace si de impacare cu universul, stare pe care n-o mai simtisem de cativa ani.

Stii ce am constatat? Ca din an in an sunt tot mai putini cei care ma suna pe 7. Cred ca pana la sfarsit nu va ramane nimeni. Dar nu asta e important, ci faptul ca in fiecare an apar 1, 2 persoane noi care tin sa-mi spune ceva anume. Si asta e bine.

Una peste alta, m-am ales cu cu ceainic chinezesc superb, cu o pereche minunata de cercei, si , indeosebi, cu multa iubire.

Ceva romantic

2010-12-01T18:21:00.006+02:00

Nu stiu tu cum este in seara asta, dar eu simt nevoia de ceva romantic. Poate din cauza ca este atat de urat afara, sau poate ca pur si simplu am nevoie.

Asa ca uite o poezie pe care, sunt sigura, ai auzit-o cantata de nenumarate ori. Dar poate ca n-ai citit-o niciodata, lasand muzica din minte sa-ti acompanieze lectura.

Iubito, cata lume intre noi

Numaratori de ploi din doi in doi

Si dintr-un ochi de dor necunoscut,

Cate zapezi pe buze ne-au crescut…

Asculta-ma si lasa-ma sa strig

Mi-e frica de-ntuneric si de frig

Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit

Cine-a iubit frumos, cine-a gresit

Cine-a facut spre noapte primul pas

Cine-a plecat din joc, cine-a ramas

Cine si-a smuls peretii rand pe rand

Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand

Cine a pierdut si cine a castigat

De toate inlantuit sau dezlegat

Cine-a crezut mai mult in celalalt

Sub cerul prea strain si prea inalt

Cand am sa uit cum suna glasul tau,

Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau

Si cum sa pot sub stele innopta

Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi in doi,

Iubito, cata lume intre noi.

( "Scrisoare de bun ramas" - George Tarnea)

Reintoarcere

2010-11-29T18:33:00.005+02:00

Dupa ceva timp, multisor, ce-i drept, m-am reintalnit cu scriitorul meu de capatai: Dostoievski.

Am dat peste el citind o alta carte. Dar nu asta este important, ci un citat pe care vreau sa ti-l arat.

" Trebuie sa fii strasnic indragostit de tine insuti ca sa-ti dezvalui sufletul fara pic de rusine.[...] Eu nu sunt scriitor si nici nu vreau sa fiu caci as socoti o necuviinta si o marsavie faptul de a-mi da in vileag toate tainele inimii si de a face negustorie la taraba lor literara cu descrierea mestesugita a simtamintelor mele." (''Adolescentul")

Cat de mult ne place noua sa ne plimbam printre tarabe pline de cuvinte mestesugite...

Fotografie preluata de pe lumeamare.ro

Nimicuri

2010-11-25T10:45:00.003+02:00

Imi pare rau ca nu ti-am mai spus nimic in ultima vreme, dar laptop-ul meu batran a fost stricat. Da, un eveniment enervant!

Oricum, n-am facut nimic demn de povestit. Insa am inceput o carte luata saptamana trecuta de la anticariat. Este scrisa de Jean - Pierre Martin si se numeste "Cartea Rusinilor". Din cate mi-am dat seama dupa cateva zeci de pagini citite, este vorba despre un eseu pe tema rusinii, cu argumente si exemple din diferiti autori, de la Sofocle pana la Coetzee. Destul de interesant. O sa-ti spun mai multe dupa ce o termin.

In rest, afara frig, caldut in suflet. Ca sa mai schimb atmosfera, merg la karaoke in seara ast

a cu niste colegi. Uite cateva fotografii de la cel de

acum 2 saptamana. Asa, ca relaxare.

Zbor

2010-11-10T10:36:00.003+02:00

Stii ce vroiam sa iti spun de cateva zile si nu am reusit? Ca am facut un lucru inedit pentru mine: am zburat cu avionul pe aerodromul de la Clinceni!

Bine. Povestea de la inceput este asa: printr-o intamplare fericita, am vorbit cu un domn absolut deosebit si drag mie. La invitatia lui, am mers duminica dis-de-dimineata pe aerodrom. Inceputul zilei era reflectarea starii sufletului meu, intr-un tango matinal. Aerodromul nu era mare, dar plin de tot felul de avioane rabdatoare si colorate. Pana sa se risepasca ceata, am asteptat. Insa caldura soarelui si duiosia alabastra din spatele unor ochelari a facut ca timpul sa ne zboare printre gene. Nici un zgomot. Doar doua voci alaturi de doi caini jucausi.

Din cauza fricii mele ancestrale, n-am reusit sa fac decat doua ture scurte cu avionul. Puteam sa fac cateva fotografii, dar eram mult prea ocupata sa strang cu putere marginile scaunului pe care stateam. Ei, si daca ma intrebi ce anume s-a afundat in baierele sufletului, o sa-ti raspund: un nod cu fluturi in stomac, o ceata revelatoare de astii, o strangere puternica de mana, mult drag ascuns dupa niste ochelari, o imensa teama si cel mai statornic brat care ar putea exista vreodata.

Restul ramane poveste.

A mea

2010-11-06T12:16:00.007+02:00

Am gasit mai devreme pe site-ul revistei "Tango" o poezie absolut minunata, scrisa de Adrian Paunescu. Pentru tine, si in memoria lui, iat-o:

Cum treci acum si apa e-n ruine,
si-ti este bine si imi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mila si mirare
cu intrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.

Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca inclinata
ca vei ramane - dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat in umar.

Alta recomandare

2010-11-04T14:55:00.004+02:00

Asa cum ti-am promis acum o saptamana, iti spun cum a fost piesa de teatru: "Ultima femeie a seniorului Juan" de la Odeon.

Pentru inceput, vreau sa-ti spun, poate inca o data, ca imi place mult Teatrul Odeon. Mi se pare mic si cochet, numai bun sa te imbraci frumos si sa mergi sa vezi un spectacol. Cel de miercuri seara mi-a placut mult! Putin cam lung dupa parerea mea, cu atat mai mult daca esti obosit. Insa jocul actorilor, punerea in scena si decorul au fost reusite si bine gandite . Dupa zece minute, daca esti atent, piesa te fura si te introduce in atmosfera. N-ai cum sa scapi decat la pauza, cand iesi din sala sa-ti iei apa sau ceva de rontait. Actori foarte buni, majoritatea chiar talentata.

Ce m-a surprins cu adevarat, insa in sens negativ, au fost cateva creaturi feminine care pe tot parcursul piesei au simtit nevoia sa isi impartaseasca impresiile; iar dupa pauza, au rontait la sticsuri ca niste castori veritabili, in timp ce actorii isi spuneau replicile pe scena. Ma intreb pana unde poate sa ajunga meltenismul. Hmm, cred ca mult mai departe de aici, din pacate pentru noi.

Una peste alta, eu iti sugerez sa te duci cand ai timp. Merita!

Revenire

2010-10-27T08:46:00.004+03:00

Ca o continuare la postarea anterioara, pot sa-ti spun ca acasa a fost grozav!

In prima zi in care am ajuns, a nins. Nu mi-a venit sa cred ca a putut sa ninga pe 21 octombrie asa de tare de a rezistat pana a doua zi dimineata. Wow!

Apoi, m-am intalnit cu prietenele mele si cu oameni dragi si apropiati sufletului meu, am participat la activitati culturale si tot asa.

La nunta a fost dragut. Desi erau 285 de oameni pe care nu-i cunoasteam, m-am simtit bine, am dansat si am ras. O nunta reusita si multi veri pe care abia i-am cunoscut.

Din pacate, duminica a trebuit sa ma intorc in jegul asta de oras, unde nimic bun nu se poate crea vreodata. In curand i se va intampla acelasi lucru ca si Romei sub conducerea lui Nero. Trebuie. Nu are nevoie de nimic altceva!

Reluarea activitatilor rutinare e intotdeauna deprimanta, insa diseara merg la "Ultima femeie a seniorului Juan", la Odeon. O sa-ti spun daca merita sa mergi si tu. Pana atunci, mult voie buna!

Plec acasa

2010-10-20T18:05:00.004+03:00

Uite, ma certa frumos un prieten drag astazi pentru faptul ca n-am mai vorbit de mult. Asa e si n-am nici o scuza.

Ca sa te readuc la curent cu ce s-a mai intamplat intre timp, iti spun ca:

1) am fost la Brasov si la Sighisoara, unde mi-a placut mult mult mult!

2) au venit pe la mine mama cu sora mea; Doamne, ce bine e s-o gasesti pe mama acasa cand te intorci de la scoala. A fost ca in liceu. Uite un lucru care imi lipseste mult din perioada aceea: sa ma astepte cineva cand vin acasa. E una dintre minunile pe care le primesti gratis si pe care le realizezi doar cand te trezesti singur, fara ele.

3) bineinteles ca a inceput scoala. Ca si cum n-ar fi inceput. Mi-am luat niste carti despre comunicare, sa mai citesc. Cu astia de la unversitatea lui peste prajit o sa ma prostesc de tot!

4) am fost la nunta unor prieteni, unde a fost super! De mult nu ma distrasem asa de bine la un evenment de genul acesta. Cand o sa primesc fotografiile, promit sa iti arat cateva. Plus ca am avut o rochie si niste bijuterii " de vis", ca sa citez pe cineva.

5) plec la Dorna. Si o sa particip la o alta nunta. :) Dau dintr-una in alta. Sa vedem cum o sa fie. O sa-ti povestesc.

PS. Badea are dreptate. Noua melodie a celor de la Taxi este minunata!

Putina muzica

2010-10-08T18:17:00.003+03:00

Una peste alta, vreau sa iti arat ce face prietena mea Nadina in momentele libere, cand nu se ocupa de licenta sau de gatit papanasi.

Enjoy!

http://www.trilulilu.ro/PROSTIREnadina/b1cf6d95c49ccb

Estimeaza si Castiga – Sistem de audio-conferinta

2010-09-29T15:08:00.002+03:00

Uite inca o sansa de a castiga ceva repede si usor.

Dupa ce licitezi sau citesti si alte bloguri, o sa-ti povestesc cum a fost in vacanta. Sau, poate, concertul din Iron la care merg in seara asta. Dar pana atunci...

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

--------------------

Sistem de audio-conferinta

--------------------

Pentru a vizualiza detaliile licitatiei click aici

Cele mai apropiate 3 estimari vor fi premiate astfel :

Locul 1 : Pachet 30 Credite FalvoRotaryBids.ro

Locul 2 : Pachet 20 Credite FalvoRotaryBids.ro

Locul 3 : Pachet 10 Credite FalvoRotaryBids.ro

Estimarile sunt considerate valabile daca sunt introduse inainte de inceperea licitatiei.

Estimeaza si Castiga !

Licitatiile de astazi 28 - 09 - 2010

Ora 12:00-Pachet 50 credite Pret real : 125 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 12:30-Ducati Ducati EDT 50 ml Pret real : 179 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 13:00-MP4 player nJoy Pret real : 185.93 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 13:30-Netbook Dell Inspiron MINI 10 Pret real : 1449 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 14:00-Microsoft XBOX 360 Elite Pret real : 1461 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 14:30-Armani - Attitude 100ml Pret real : 274 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron

Castigatori

2010-09-29T15:06:00.001+03:00

Uite ca au fost oameni care au castigat licitatia organizata luni.

Ei sunt:Castigatorii produselor Falvo&Rotary Bids sunt :

Pachet 50 credite
Pret final : 29.91
Castigator : Silikane

Panasonic Lumix DMC F2EP ,10MP
Pret final : 94.23
Castigator : 10cul

Ulei extravirgin biologic
Pret final : 29.11
Castigator : virgilpana

Tableta DELL STREAK 3G
Pret final : 90.87
Castigator : AndraMihai

Poti incerca si tu!

Informare

2010-09-27T16:40:00.003+03:00

Absente si absente, ca un scolar nabadaios, caruia numai de scoala nu-i arde.

Despre ce am facut in timpul cat nu ne-am povestiti o sa-ti spun alta data. Acum vreau doar sa te informez despre o serie de concursuri care vor fii postate pe blog. Castigatorii vor fi primii 3 utilizatorii care au avut estimatimarea cea mai aproapiata de suma finala a produsului. Merita sa incerci si poate chiar o sa castigi. Poti sa transformi 5 minute pierdute in 5 castigate.

Incearca si o sa vezi!

Estimeaza si Castiga – Telefon mobil Samsung B5310 CorbyPRO

2010-09-27T16:38:00.001+03:00

Castiga creditele ce iti pot aduce un super produs estimand pretul final al acestuia la licitatia de pe FalvoRotaryBids.ro.

Estimeaza la ce pret se va incheia licitatia si posteaza-l ca si comentariu la aceasta pagina si poti castiga unul dintre cele 3 premii oferite de FalvoRotaryBids.ro situl Nr. 1 in licitatii on-line.

Astazi produsul de pe FalvoRotaryBids.ro pentru care se fac estimari este :

--------------------

Telefon mobil Samsung B5310 CorbyPRO

--------------------

Pentru a vizualiza detaliile licitatiei click aici

Cele mai apropiate 3 estimari vor fi premiate astfel :

Locul 1 : Pachet 30 Credite FalvoRotaryBids.ro

Locul 2 : Pachet 20 Credite FalvoRotaryBids.ro

Locul 3 : Pachet 10 Credite FalvoRotaryBids.ro

Estimarile sunt considerate valabile daca sunt introduse inainte de inceperea licitatiei.

Estimeaza si Castiga !

Licitatiile de astazi 27 - 09 - 2010

Ora 12:00-Calvin Klein / Eternity - EDP 50 ml

Pret real : 160 ron

Valoare plusata : 0.02 ron
Pret start : 0.99 ron
Ora 12:30-Grande Ronde Royal by BUW

Pret real : 780 ron

Valoare plusata : 0.02 ron
Pret start : 0.99 ron
Ora 13:00-Rama foto digitala LG F1020N 10", Negru

Pret real : 399 ron

Valoare plusata : 0.02 ron
Pret start : 0.99 ron
Ora 13:30-Geanta H.J. de Rooij

Pret real : 279.95 ron

Valoare plusata : 0.02 ron
Pret start : 0.99 ron
Ora 14:00-Pachet 50 credite

Pret real : 125 ron

Valoare plusata : 0.02 ron
Pret start : 0.99 ron
Ora 14:30-Ulei extravirgin biologic

Pret real : 80 ron

Valoare plusata : 0.02 ron
Pret start : 0.99 ron

Ploaie

2010-09-09T18:22:00.006+03:00

Afara s-a oprit ploaia, dar tot e o atmosfera plumburie si rece. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu s-ar fi inventat focul pana la mine...

Stii ce am constatat azi? Ca mi-am amintit un lucru pe care il realizasem acum cativa ani personali, interiori; si anume ca sunt foarte triste zilele in care trebuie sau se intampla sa stai singur. Sa-ti suporti gandurile e mult mai dificil decat sa le auzi pe ale altora. Convietuirea cu tine insuti e adeseori aducatoare de tristete, de dezamagiri si de ganduri mai putin vesele despre viata si despre lume.

Din cand in cand mai am cate o revelatie in ceea ce piveste fiinta parintelui meu spiritual. Duc in mine o bucatica din el si asta ma tine conectata la energia in care s-a transformat dupa eliberara din materie. Revelatiile sunt un lucru bun. Semne ca spiritul meu inca mai este viu.

Golul din jur si privirea indreptata spre interior duce la conturarea fricilor latente din tine. Una pe care ti-o impartasesc este frica de a muri singur si in agonie. Mintea mea nu poate imagina ce presupune acest lucru. Doar inima ar putea sa dea un semn de intelegere. Sa poata oare introspectia crea monstrii? Sau de vina e doar neputinta omeneasca.

Cine oare sa aiba vreun raspuns?

Imagine preluata de pe hotnews.ro.

Calatorii. Intamplari

2010-09-03T15:28:00.002+03:00

Iar am luat o pauza destul de lunga de la scris fiindca traitul mi-a luat tot timpul. Dupa ce m-am intors din minunatul sejur petrecut la Cluj, m-au intampinat niste musafiri ( varul Dan si prietena lui). Apoi, am fost, la invitatia cuiva important pentru mine, la o tabara de vara a unui partid politic.

Experienta a fost una noua, insa sunt convinsa ca nu mai vreau sa o repet. Discutam cu cativa sustinatori ferventi ai partidului si le spuneam ca trebuie sa fii intr-un anumit fel ca sa te inscri ca membru. Eu n-o sa fac asta niciodata: nici in viata asta, nici in altele viitoare. Mi se pare o mare idiotenie, pierdere de vreme si exercitiu de ipocrizie.

Bun. M-am intors de acolo si a trebuit sa plec de urgenta la Bucuresti. M-am mutat si cred ca in cateva zile am facut drumul de la Vatra Dornei la Suceava si retur. Extrem de obositor si de enervant. Nici n-am apucat sa ma vad cu amicii mei. Recuperz eu.

Un lucru suparator pe care l-am observat este acela ca s-a inmultit numarul de tigani si de nebuna scapati de la Balaceanca, ce se plimba nestingheriti pe strazi. Asta e un lucru destul de alarmant pentru oamenii obisnuiti, care isi taraie zilele pe asfaltul murdar.

Aaa, inca un lucru: mai bine mor decat sa fac endoscopie! Sa nu faci asta vreodata in timpul vietii tale. Si nici sa nu te duci la vreo doctorita specializata in boli de stomac de la Municipal. In mod cert, in loc sa te consulte o sa geseasca ceva ce nu-i convine sau poate felul in care ti-ai facut parul ca sa iti tina un discurs moralizator. Ori nu mai avem medici, ori am dat eu peste cel mai incapabil de pe lumea asta.

Una peste alta, sunt inapoi la Dorna si respir un aer de 8 grade care iti ingheata complet plamanii. Ma duc sa ma ocup de zacusca acum.

Iti doresc o toamna calduroasa!

Cluj

2010-08-20T10:28:00.003+03:00

S-a intamplat sa fie tacere pe acest pseudojurnal online fiindca n-am avut timp de el. O renovare prin casa, o durere de stomac, o plecare la Cluj, o extractie de masea, toate m-au impiedicat sa iau legatura cu tine.
Acum sunt la Cluj, un oras in care mi-ar placea sa traiesc pentru ca oamenii de aici, chiar si cand se grabesc merg incet, chiar si cand nu mai pot de nervi, vorbesc molcom. Paradoxuri frumoase si haioase, in definitiv. Iti scriu acum de la un birou de camin studentesc. Pe fereastra se vad niste copaci falnici si niste politisti jalnici.
Iti doresc vacanta, concediu, week-end frumos linistit. Sa ne vedem cu zambete la colturile buzelor data viitoare.

Pentru Maitre, cu dragoste.

2010-08-07T14:48:00.007+03:00

La cererea unei prietene.

Si pentru Maitre.

Dar unde sunt verdeata si pepenii corai?

Iubito, azi in urbe sosit-au pinguinii

Si in curand ninsoarea va pogora din rai;

Azi, satra verii noastre parc-au mancat-o cainii.

Ci mana langa soba borcanul cu dulceata

Si-arunca in vapaie butuci de chiparos.

Pe geamuri rasari-vor legume reci, de gheata;

Iar zilele vor trece, incet, pe plai in jos.

Eu, la lumina lampii, voi ticlui ravase

Cu care impana-vom placintele cu nuci;

Tu, gospodina faina, fruntasa-ntre fruntase,

Vei pregati sarmale, in oale mari, de tuci,

Tarziu, spre miezul noptii, ne-om aminti de noi,

Motanul Geronimo va toarce stins, a lene,

Ti-oi spune-atunce basme cu iele si moroi-

Cu spaima prefacuta, tu sa clipesti din gene.

Vom coace bland, in spuza, un kil de ionatane

Asa, de dragul lelii, stiu eu?, pentru mireasma...

Trupului tau, Domnita, culcat pe trei sumane,

Ii voi sluji cucernic, ca-ntr-o catapeteasma.

Vom adormi, desigur, tinandu-ne de mana,

Zambind ca intr-o doara, fierbinti precum doi junci.

Vor da tarcoale lupii, departe, la vreo stana,

Craciunul ne va umple icoanele de prunci.

Te voi trezi devreme, facand o plecaciune,

Voi scoate de sub sopru o sanie cu cai

Si te-oi pofti, Domnita, sa colindam prin lume,

Sa descantam zapada c-un bici si c-un buhai.

( "Brumar")

Intamplare

2010-07-27T14:43:00.005+03:00

Azi nu e o zi tocmai buna pentru stiinta, asa ca in lipsa unui lucru inteligent, o sa-ti spun ce am vazut si m-a socat si amuzat in acelasi timp.

Pe langa faptul ca am facut 1 ora dus-intors cu RATB-ul pana la gara, pe drumul de intoarcere, bineinteles, am prins un semafor de 7 ori. Stand asa ca o varza calita, printre manele si mirosurile unor udori, ma uitam cu privirea pierduta pe geam. Pe partea cealalta de strada, un taximetrist mergea in marsalier cum se merge in mod normal cu fata. Cred ca a depasit 500 de metri de dat cu spatele pe ditamai bulevardul. Pe langa faptul ca e ilegal, mai poate fi si periculos. Pe semne ca taximetristii au un Dumnezeu al lor fiindca aceluia nu i s-a intamplat nimic.

Eram curioasa unde trebuia sa ajunga, insa cum autobuzul mergea cu a patra viteza moldoveneasca, iar ala cu cativa zeci de kilometrii la ora, am ramas doar cu omare curiozitate si atat. Mare e gradina ta Doamne si multi tembeli ai mai adunat in Bucuresti!

Dimineata

2010-07-23T09:35:00.006+03:00

Iti scriu cu laptop-ul in brate, stand pe un pat strain in asteptarea unor domni care sa constate o lucrare la instalatia de gaze. O favoare pentru cineva drag. Sunt singura in apartamentul incins de caldura, asteptand seara pentru a purcede spre alt drum. Da, de pe un drum pe altul. Cineva ma intreba daca nu mi-e greu. I-am spus ca nu, ca inca sunt tanara. Poate mai tarziu. Daca eu ma plang, atunci ce sa mai spuna prietena Stefana care azi e la Reghin, maine la Bucuresti, poimaine la mare si in urmatoarea zi la Timisoara. In ritmul asta se va putea transforma in Fantomas: va aparea de unde te vei astepta mai putin!

In alta ordine de idei, frumos mai este la Dorna! Cu toate lipsuriel ei si unele lucruri facute dupa perceptul romanesc: " Varuit pe necarpit/ Bine Doamne c-am gatit!" , tot e super fata de jegul asta de Bucuresti, care duhneste si isi imprastie mizeria peste tot. Asa loc, asa oameni. Sigur, fara sa generalizam. Dar stii si tu ca am dreptate.

Ma lupt cu o cascada de cascaturi ca sa inchei postarea si sa-ti spun, poate, un loc comun, insa care completeaza ce ziceam mai inainte, si anume ca viata asta trece mult prea repede ca sa te complaci in banalitate; du-te si fa exact ce ai tu chef. Habar n-ai cu cate zile ai fost daruit de sus...

Recomandare: Turgheniev

2010-07-10T11:22:00.006+03:00

L-am reintalnit, dupa ani de absenta, pe Turgheniev. Mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca Jurnalul National comercializeaza romanul "Parinti si copii". Imi doresc sa-l citesc din clasa a VII-a sau a VIII-a, nu-mi aduc bine aminte cand am citit prima data numele lui si al cartii. Insa stiu sigur ca am auzit de el citindu-l pe Dostoievski, parintele scriiturii mele si autorul cel mai stimat si mai iubit.

Chiar daca romanul trateaza o tema destul de comuna, si anume conflictul dintre parinti si copii, dintre aristocrati si nihilisti, maniera in care face acest lucru, stilul este de un clasicism pur si curat, profund rusesc si atat de drag mie. Prin el am ocazia de a retrai momentele din adolescenta in care, in majoritatea timpului citeam. Doamne, bine mai era!

Bref, iti recomand cu mare caldura "Parinti si copii". Trebuie sa-l citesti si sa-ti oferi ocazia de a luat din nou contact, sau pentru prima data, cu ceea ce inseamna literatura veridica, profunda si un dulce stil clasic rusesc.

Plec la Dorna

2010-07-06T10:25:00.007+03:00

Intre timp, cat nu ti-am scris nimic, m-am decis sa plec acasa. Nu se poate sa stau asa, sa pierd vremea degeaba.

Cu practica n-am facut nimic. Dupa cum sigur stii, nimanui nu ii pasa de nimic, asa ca m-au trimis de la unul la altul pana ce ultimul lant al verigii s-a dat la fund. Cineva imi spunea ca asa imi trebuie daca vreau sa fac ceva util in viata mea; nu mai bine stau? Ce tot atata activitate, du-te vino, aiureala. Rezultatele de la examene nu le-am primit, inca nu stiu care e situatia, nimic. Asta e cuvantul de ordine azi: NIMIC.

Asa ca plec la Dorna. Acolo sigur o sa gasesc ceva de facut si pe cineva cu care sa colaborez. O sa-ti scriu de acolo, sa-ti mai povestesc cum e si ce mai fac. Pana una alta, iti pun si vreo doua fotografii, sa vezi unde ma retrag.

Pana la o noua scriere, iti doresc o vacanta frumoasa. Ce atata munca!

Amical: Faptu' Rap

2010-07-01T15:41:00.006+03:00

Zilele trecute am vorbit cu un amic de al meu. El are o trupa de rap, impreuna cu inca un prieten. Il stiu de cativa ani si am putut urmari evolutia lor si a trupei. I-am spus ca o sa-ti povestesc si tie despre ei fiindca merita si fiindca s-au zbatut ca sa realizeze niste lucruri Ce spun acolo ar trebui auzit si priceput. Oamneii chiar se straduiesc.

Si, ca sa fiu sincera, mai am un motiv de mandrie, si anume ca amicul meu este din acelasi oras cu mine. Una peste alta, mai naste si Vatra Dornei oameni.

Cred ca merita sa arunci un ochi aici: http://www.apropo.ro/muzica/eveniment/faptu-rap-trupa-care-n-are-pe-nimeni-in-spate-video-6443511 si sa vezi despre ce vorbesc ei. Si daca poti sa-i incurajezi, fa-o. Or sa se bucure tare mult!

Baza Sportiva

2010-06-28T12:59:00.004+03:00

Uite unde am stat si ne-a placut ce am vazut si cu cine ne-am intalnit.

Iti recomand si tie!

Vama Veche

2010-06-28T11:34:00.005+03:00

Am fost in Vama Veche. Pentru prima data in viata mea. Si contrar asteptarilor mele, mi-a placut. Sper deosebire de celelalte statiuni, inca isi mai pastreaza, pe cat poate, specificul si o parte din atmosfera boema.

Am stat la niste cabanute, a caror proprietar este o familie tanara si simpatica, cu care ne-am imprietenit inca din prima seara. Mi-a mai placut Cherhanaua, unde am mancat cele mai bune midii din viata mea. Insa prima lingura din borsul de peste m-a facut sa ma decid ca nu e bun pentru mine. Nu stiu exact de ce, dar in mintea mea combinatia dintre peste si supa nu merge de nicio culoare. Ne-am facut veacul, eu si cei cu care am mers, la Baza Sportiva, un bar cu slogan: "Club de antrenament socio- cultural". Ne-a placut concertul cu Mircea Vintila si , in seara urmatoare, cu Ion Popa. L fel de mult ne-au placut patronii, cu care ne-am imprietenit, barmanii si toti cei de acolo.

Cei cu care am mers erau dezamagiti de noua fata a Vamei, total comerciala si diferita, ziceau ei, de cea care era acum 3-4 ani. Mie mi s-a parut inacceptabil ca si acolo sa ajunga cocalarii cu blink-blink- urile de aur la gat si fete de giboni. Cred ca nu mai poti scapa nicaieri de ei, ceea ce e un lucru foarte trist si deprimant.

In alta ordine de idei, merita sa treci pe acolo, sa vezi cum e si daca o sa-ti placa, sa revii de cate ori vrei.

Vizita la Tabu

2010-06-17T10:11:00.004+03:00

Vroiam sa-ti spun cum a fost ieri, cand am vizitat redactia revistei Tabu. Din pacate pentru mine, Stefana mi-a luat-o inainte. Din fericire pentru tine, a descris mult mai bine decat as fi putut eu s-o fac tot ce am vazut si ce s-a intamplat acolo.

Eu o sa adaug doar atat: in ceea ce ma priveste, pe langa imaginea despre cum ar trebui sa arate o redactie, am ramas cu o senzatie puternica a faptului ca meseria de jurnalist poate avea si o fata mai vesela, pe care am uitat-o intre timp. De asemenea, mi-am intarit convingerea ca atunci cand esti stapan pe domeniul tau de lucru, nimeni nu te poate contesta. Lucrul bine facut ramane, chiar daca timpurile trec. Am iesit pe usa zambind. In definitiv, poate ca inca mai este o speranta.

Carti si masini

2010-06-15T18:37:00.006+03:00

Am facut greseala de a iesi din casa duminica aproape de amiaza ca sa merg la Bookfest si la expozitia cu masini de epoca. Mare greseala!

Dupa ce soarele mi-a ars capul intr-atat incat a doua zi m-am mirat cum de n-am facut insolatie, am ajuns la Romexpo. Lume multa, agitatie, viermuiala si CARTI. M-am tot uitat, m-am invartit, m-am sucit si am gasit o muultime de carti pe care le-as fi luat acasa in secunda 2. Ce m-a uimit pe mine au fost preturile " nesimtite", ca sa citez pe cineva. Ideea unui targ e, in principiu, de a veni cu niste preturi convenabile, ca sa fie toata lumea multumita. Insa editurile au facut reduceri la niste carti pe care oricum nu le ia nimeni nici pe gratis, iar volumele cu adevarat bune si frumoase aveau preturi la fel sau mai mari decat cele din librarie. Dezamagire totala!

Am iesit de acolo cu gandul ca daca as fura ceva in lumea asta, atunci cu siguranta as putea sa fur carti. Cat mai multe!

Am inghitit mai incolo o portie de sarmale maramuresene cu gandul la Paler, la Makine si cu speranta in niste vremuri mai manoase.

Cat despre expozitia masinilor de epoca, nivelul meu de profan intr-ale masinilor nu m-a lasat decat sa le admir si sa imi cumpar un inel de la un magazin alaturat. Insa un specialist in domeniu mi-a spus ca au fost prea putine masini pentru o expozitie si extrem de putini colectionari. In ceeea ce priveste sarmalele, mi-a urmat exemplul, dupa care ne-am grabit spre casa. Eram decisi sa nu lesinam pe strada. Nu de alta, dar putem muri; si amandoi mai avem unele lucruri de facut in viata asta.

Citeste!

2010-06-04T10:14:00.006+03:00

Urmand sugestia Stefanei, acum cateva zile am citit si eu revista "Arte si Meserii". Ca si Stefi, am fost foarte placut impresionata de ce am citit, indeosebi de interviul cu Radu Afrim, pe care eu il consider un regizor de multe ori aproape de genialitate.

Cu mici amanunte care probabil le-au scapat celor din echipa redactionala, cred ca numarul acesta merita felicitari si cat mai multe accesari. Pentru ca sprijin mereu acest fel de manifestari si indrazneli, te invit sa o citesti pe indelete aici:http://www.revistaartesimeserii.ro/!

Lectura placuta!

Recomandare

2010-05-31T09:24:00.007+03:00

Cam lunga absenta de pe blog... Ai dreptate sa o condamni, insa nu cred sa nu ti se fi intamplat vreodata sa fii atat de ocupat cu traitul incat sa nu mai ai timp de nimic. Asta a fost situatia si la mine. Nu ma justific, nu te grabi sa-mi faci observatie; doar iti explic, din respect si afectiune pentru tine.

Primul lucru care imi vine in minte si ar trebui sa ti-l spun acum este acela ca trebuie sa mergi sa vezi piesa de teatru "Unchiul Vania" de la Bulandra. Textul e minunat, probabil ca il cunosti. Insa punerea in scena si actorii sunt extraordinari. Chiar daca dureaza 2 ore si jumatate, cu siguranta ca n-o sa le simti trecand. De asta o sa aiba grija Malaele, Rebengiuc, Anca Sigartau si altii.

Nu-ti spun mai multe, vreau doar sa te fac putin curios ca sa mergi sa o vezi. Sunt sigura ca vei fii pe cat de incantat de actori, pe atat de indignat de meltenii care mananca in fata ta, sau de agitatii din dreapta care nu se pot abtine de la comentarii. Cu astea pe semne ca te-ai mai intalnit si cu alte ocazii, asa ca esti pregatit. Hai,du-te si ia-ti bilet!

Un Maestru si o Margareta

2010-05-08T19:34:00.004+03:00

In postarea aceasta o sa-ti spun ca am descoperit ca e funny si stimuativ din punct de vedere intelectual sa incerci sa ii inveti pe altii din ceea ce sti. Cand vrei sa il aduci pe un om la un nivel superior de cunoastere si interpretare a unui text, de pilda, iti concentrezi toate fortele si apelezi la cele mai bune si mai utile informatii pe care le-ai stocat in creier pentru a-i fi cat mai folositor. Daca poti sa pigmentezi teoria elaborioasa pe care i-o prezinti cu cate o poanta, atunci treaba merge ca unsa.

Pe de alta parte, sa te simti pentru 2 ore modelatorul unui centimetru din mintea unui om te responsabilizeaza si te motiveaza sa faci tot ce iti sta in putinta pentru a reusi ce ti-ai propus. Daca te ajuta mai mult sa iti creezi in minte imaginea al carei crochiu ti-l fac, pot sa iti spun ca e asemanatoare cu relatia Maestrului cu Margareta, doar ca in cazul asta Margareta n-o sa-si ia zborul catre alte zari, ci o sa ia o nota buna la examenul final.

Iata o metoda buna de a te testa pe tine insuti, de a-ti incerca puterile si mintea. Doar incercand sa inveti pe cineva iti dai seama cu rusine de lipsurile pe care le-ai acumulat si cu mandrie de lucrurile pe care le credeai uitate si de care iti amintesti cu atata usurinta.

Poti sa incerci si tu. E un lucru cel putin stimulativ si interesant!

Poeme unghiulare

2010-04-29T19:58:00.005+03:00

In postarea acesta dau curs liber starii mele actuale si vreau doar sa cititi o poezie si sa va ganditi pentru doua minute la cel care a scris-o. In memoriam:

" cat de bland poate fi vantul!

e sfantul navod din care amintirile scapa,

se duc, raman vii ca o otrava sau ca

o apa

inselatoare ("tot mai mare si mai mare").

sa-ti fie rusine oare ca ai ramas

un copil cam trecut,

ca n-ai tipat, ca ai tacut vinovat

cand te-ai nascut?

exista o fraza care-ti place:

"am trait tot ce am avut de trait."

"Vrei sa fii miliardar?"

publicul tace.

prietenul tace.

femeia divorteaza si tace.

nu cerul, ci pamantul e clar.

odata concursul sfarsit,

lumea zace.

("dar chiar nu mai ai nimic de trait?"

se intraba concurentul tampit.)

tocmai cand( ii rasarise in minte raspunsul)

se gandea

ca-i destept

o vesteda roza ( figura poetica)

si-o lopata de tarana (concret)

ii cazura pe piept.

adagio

se spune ca inima e atat de plina

de ceva si de sange

incat viermele, pentru o clipa, pregeta,

plange, musca

si, de amaraciune,

se-ntoarce spre a pieptului cusca."

Aparte(nenta)

2010-04-12T20:04:00.004+03:00

Uff, ce vacanta minunata am avut... Calm, liniste... Am citit in voie, m-am distrat, m-am intalnit cu prietenele mele, am reluat o parte din viata pe care am lasat-o acolo si de care, de multe ori, imi e dor.

Cel mai frumos si mai benefic pentru inima este sentimentul apartenentei. Sa nu-mi spui ca nu te-ai simtit extraordinar in momentul in care iti gasesti locul; acel loc in care ai senzatia ca poti sa faci orice, ca poti sa fii oricine si ca nu ai vrea sa pleci niciodata. Ei bine, de asta am eu nevoie. De aceea, vorbeam cu cineva drag azi si ii spuneam ca vreau sa plec pe cat se poate de repede acolo unde ma striga pamantul.

Hai, gandeste-te la asta putin. Nu-i asa ca merita sa lasi tot si sa pleci inspre acel loc? Auzi strigatul?

Sigur ca da. Altfel, viata n-am mai merita nimic.

Un Paste fericit!

2010-04-03T12:22:00.002+03:00

Azi este Invierea Domnului. O zi in care imi place s-o petrec linistita, iar seara, neaparat, sa merg la Inviere. Mi se pare ca e ceva de neiertat daca nu merg seara la Biserica.

Bun. De fapt, vroiam sa iti urez un Paste linistit si fericit alaturi de cei dragi tie. Sa te bucuri de el si sa incerci sa-ti luminezi cugetul si sufletul. O sa-ti faca bine, o sa vezi.

Si acum, hai, intoarce-te la ce faceai mai devreme!

Diversificare

2010-03-29T13:42:00.003+03:00

Ca sa mai diversificam tipul de texte pe cu care te intalnesti pe blogul acesta din cand in cand, vreau sa iti arat ce-am scris altundeva, in ultima vreme. Poate o sa-ti placa, cine stie..http://site.designyourself.ro/analize-i-studii-de-caz/carte/392-lolita-a-lui-nabokov-sau-despre-erotism-i-pornografie

Si poate o sa vrei sa scii si tu pe site sau pur si simplu sa o citesti pe "Lolita", in cazul in care ti-a scapat pana acum. In rest, cam gri devin lucrurile din jur.

Pana la noi idei, iti urez o lectura placuta si fecunda!

Dimineti mai (ne)prietenoase

2010-03-23T10:48:00.006+02:00

In caz ca nu te-ai uitat azi pe fereastra sau in cazul fericit in care stai in alt oras, te anunt ca afara e lapovita. Dupa cele aproape 20 de grade de ieri, cred ca azi sunt doar vreo 2. Ce trist!

In alta ordine de idei, atunci cand ai chef de o pauza activa, iti recomand sa citesti asta: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=318&cmd=articol&id=12679 sau, in caz ca nu ai l-ai descoperit inca, "Atlasul de mitocanie urbana". Merita sa-ti delectezi mintea cu altceva decat prostiile pe care, intr-un fel sau altul, esti obligat sa le citesti. Si daca te-a pocnit in dosul capului o migrena mai breaza decat a mea, atunci contracareaz-o cu ceva simpatic, asociat cu un ceai aromat cu lapte.

Asadar, pana la o proxima intalnire, iti doresc lectura placuta si iti spun ca daca esti prea ingrozita de ce anume vezi pe geam, nu ezita sa inchizi ochii si sa calatoresti spre alte taramuri mai prietenoase.

Zi de sambata

2010-03-20T17:01:00.002+02:00

Zi de sambata, insorita si cu chef de joaca.
In plimbarea de amiaza am zarit o femeie care facea un gest periculos pentru puiul care mai avea putin si venea pe lume. Ma gandeam, trecand mai departe, cata nesocotinta poate fi in mintea cuiva care aduce pe lume un copil asa, de dragul de a-l avea. In ultima vreme aud tot mai multe fete de varsta mea sau pe aproape care dau nastere unor fiinte, fara sa aiba nimic de oferit, fara sa se gandeasca o secunda daca ei ar vrea sau nu sa vina intr-o lume ca asta ,in care noi, cei deja mari, cateodata abia ne tarsaim zilele pe asfalt.
Imi revine in minte discutia pe care am avut-o intr-o dimineata cu o colega de facultate despre avort. Din toata conversatia imi aduc aminte clar ca amandoua am fost de parere ca in anumite cazuri avortul este de preferat. Si, in ciudat a ceea ce ar putea spune partenerii nostrii sau oricine altcineva, am reinviat unul dintre sloganurile pentru care femeile au luptat in anii '60: orice femeie este stapana pe corpul ei, iar decizia finala ii apartine.
Ar trebui sa ne gandim putin la asta inainte de a aduce pe lume o viata ce poate fi condamnata la nefericire.

Despre femei

2010-03-09T20:26:00.003+02:00

Am auzit aseara ceva foarte frumos de la Mioara Roman si am vrut neaparat sa va spun si voua.

Ea impreuna cu fetele dumneaei au fost invitate in emisiunea lui Cristi Brancu. La un moment dat a spus, referitor la femeile din ziua de azi si la situatia generala, ca : "Nu mai exista stil si eroine." Mare vorba si adanca! Vorbeam cu un prieten drag mie, care imi spunea ca mama lui afirmase odata faptul ca unele femei fac de rusine acesta tagma, din care uneori iti pare rau ca faci parte. Nu trebuie decat sa iesi din casa ca sa-ti dai seama ca asa stau lucrurile. Desigur, nu e cazul sa generalizam; generalizarile nu sunt bune niciodata. Dar sa nu-mi spui ca tu, ca femeie, nu te-ai gandit la aceste lucruri macar o data in viata!
Stii, niciodata n-am inteles feminismul asta, pe care il dispretuiesc pe atat pe cat dispretuiesc misoginismul! De ce femeile, din dorinta lor nebuna de a fi egale cu barbatii, s-au masculinizat exagerat. Au preluat atat de mult din comportamentul, atitudinile si reactiile brutale, care, de buna seama ca nu caracterizeaza un barbat adevarat, incat nu mai sunt femei, ci niste creaturi hibride si de neinteles. Unde ramane feminitatea, etravaganta, rafinamentul, misterul, trasaturi atat de iubite de admiratorii nostrii? In mitologie? In eter? Desigur, pentru a le putea cultiva pe acestea este necesara educatia, vreo zece carti citite si multe alte lucruri definite prin cuvinte pe care poate jumatate din femeile din Romania nici nu le cunosc intelesul. Si spun acest lucru avand un mare regret si o mare tristete pe chip.
Asadar, doamnelor si domnisoarelor, sa fim feminine, gratioase si frumoase. Sa scoatem la vedere tot ce este mai frumos din noi, ca sa ne luminam chipul si sufletul! Vant bun!

Investing in spring

2010-03-07T21:07:00.004+02:00

Profit de o idee care mi-a venit subit si va urez voua, cititorilor mei, o primavara minunata!

Va doresc sa zambiti mai des, sa va bucurati de soare si de cei dragi care va tin de mana sau va suna din cand in cand, ca sa vada ce mai faceti. Hai sa facem din primavara asta una din care sa ne amintim mereu!

Va imbratisez, cu drag!

Noi si iubirea

2010-02-17T15:43:00.003+02:00

Vroiam sa te intreb daca nu ti se pare exagerat tot tam tam-ul care se face odata cu Valentine's Day sau chiar Dragobete!? Mie mi se pare prea mult, cu toate ca ma uit putin la televizor si deloc in presa.

Ma ingrijoreaza snobismul oamenilor care simt nevoia de a arata prin cadouri scumpe si fanfaronada cat de mult le pasa de fiinta de langa ei. Se concentreaza asa de mult la cum sa-si manifeste dragostea incat, pe parcurs, uita de unde au plecat si de persoana de langa ei. Un tip spunea la radio intr-o zi ca sarbatoarea asta este doar o chestiune de marketing, si are dreptate. Sunt curioasa cati dintre indivizii care alearga dupa cadouri de Valentine's se gandesc intr-o dimineata sa ii spuna iubitului sau iubitei cat de mult conteaza pentru ei ca nu se trezesc singuri si ca are cine sa ii tina de mana cand viseaza urat sau ca cineva ii asteapta sa se intoarca acasa.

Marturisesc faptul ca nu am sarbatorit nimic si nici n-o s-o fac. Paradoxal, atunci cand nu aveam cu cine, imi doream sa primesc daruri sau sms-uri. Iar acum, cand as avea cu cine, mi se pare o idiotenie. Ar trebui sa ne gandim mai des la iubire si la cine se trezeste langa noi in fiecare dimineata, nu? Hai sa iubim, nu sa vorbim.

Despre cuib si fiinta

2010-01-25T17:05:00.004+02:00

Dupa o luna de leneveala, agitatie si putina iubire, ma gandeam sa incep postarile din anul acesta povestindu-ti cate ceva despre cuibarirea in fiinta, in fiinta celuilalt mai exact.

Mare iti e uimirea si bucuria in diminetile de iarna in care gerul chiuie pe la geamuri, iar langa tine se afla un suflet cald, ce iti pregatise deja cuibul in care sa te cufunzi si in care sa lenevesti oricat poftesti. Deschizi larg ochii sufletului, caci parca nu-ti vine a crede. Apoi cuprinzi cu bratele tot ce ti se da fara alte ganduri perturbatoare de liniste si pace. Te ghemuiest bine bine in culcusul pufos; te incadrezi perfect, caci locul era special creat pentru tine. Ochii ti se inchid usor si o moleseala placuta si nevinovata iti cuprinde toata firea...

Nu-ti mai pasa daca te vei mai trezi sau nu, daca lumea se indreapta sau e tot cu susul in jos. Stii doar ca nu mai vrei sa pleci de acolo, de jos, convins ca Josul s-a transformat in Sus; si te gandesti ca poate iadul nu e chiar atat de negru.

Ani de 7

2009-12-16T16:38:00.004+02:00

Uite ca mai e putin si se termina si anul asta. A trecut asa de repede incat parca nici nu l-am trait. Din ce-a lasat in urma dupa trecerea lui, pot sa spun ca a fost unul cam urat si cam greu. Multe si gele mizerii s-au perindat prin fata sufletului meu, care le-a dus cu greu si a scapat de ele mai tarziu decat si-ar fii dorit. A mai cunoscut, sufletul acesta al meu, si sentimente negative, simtind gustul deznadejdii, al disperarii, al umilintei si al neputintei, aproape mai mult decat ar fii putut sa duca.

Dar, asa, ca oaze intr-un desert al nebuniei, a primit spre a cunoaste ce inseamna iubirea intr-un stadiu pur si inaltator, cum e generozitatea si cat de luminoasa poate fi bunatatea intr-o zi perfect gri. I-a fost dat sa cunoasca ce inseamna sa nu fie singur atunci cand e trist si cat de bine ii e sa se cuibareasca intr-un alt suflet, mai mare si mai luminos de cat el.

Anul meu personal incepe si se termina cu 7 decembrie. Ii spuneam cuiva drag ca anul asta care a inceput pe 7 trebuie sa fie mai bun, trebuie sa fie cel mai bun din ultimii 7, caci sunt trei in acelasi loc: 21. Incep sa cred ca am avut dreptate, caci deindata ce am pomenit de credinta mea, parca incepe a se colora griul existentei lui cu rosu, mov si verde. Speranta e ca dupa 12 luni sa iasa un curcubeu de toata frumusetea, cel mai reusit din ultimii 7.

O sa ma joc de-a Oscarul si o sa le multumesc tuturor oamenilor dragi si apropiati mie, care mi-au facut zilele un pic mai senine si mai luminoase. Ma inclin adanc in fata lor si ii imbratisez cu drag si dor!

Maitre

2009-11-25T19:24:00.003+02:00

Asta e ceva e ar fii trebuit sa fac de mult. E tributul meu pentru cineva mult iubit.

" Ardem intens, la fel, dar foarte deosebit. Suntem alaturi mereu, si departe intotdeauna. Luminam fiecare dupa puterile sale, cautanndu-ne printre nopti inexistente sau amanate. Si, iti jur, toate acestea trebuie sa poarte un sens. Pentru ca nu putem fi semne zadarnice ale unei treceri fara petrecere." (Maitre aime)

Intrebari si dorinte

2009-11-25T19:05:00.004+02:00

Gata. M-am hotarat sa nu ma mai lamentez atata ca nu ti-am povestit nimic de prea multa vreme. Asa ca o sa incep simplu, cu ceea ce vroiam sa-ti spun. E mai bine asa si mai practic.

Asadar, vorbeam cu cineva drag intr-o zi si ii spuneam ca uneori am nostalgia puternica a altor vremuri, trecute si mutate doar in carti. Nu poti sa-mi spui ca nu ai simtit niciodata ca parca sufletul tau a trait intr-o alta lume, intr-un alt timp, trecut sau poate paralel cu acesta, si ca ai vrea mult de tot sa te reintorci in el, fara sa te uiti inapoi. Priveste adanc in sufletul tau si o sa vezi ca asa e. Ei, uite asa simt eu o puternica nostalgie pentru perioada interbelica si pentru atmosfera si felul de a vietui si de a visa din vremea aceea. Iar asta nu e singura dintre ele...

Ma intreba zilele trecute tot cineva drag inimii mele de ce plang. De ciuda si de neputinta, a venit raspunsul imediat. De ciuda ca nu-mi traiesc viata in totalitate asa cum vreau, ca tot felul de cauze exterioare imi pun piedica, ma trag, ma imping, ma izbesc intr-o parte si in alta, numai sa nu ma lase sa fac ce imi doresc. Tot lui ii spuneam ca nu mai vreau sa stau in bordelul asta imens, ci undeva unde sa simt ca imi traiesc intr-adevar viata, nu ea ma traieste pe mine, asa cum se intampla aici aproape in fiecare zi. De ce nu pot sa stau undeva, oriunde, cu cine mi-e drag sa traiesc, si sa scriu? Sa scriu asa cum n-am mai scris de mult. Si sa citesc...sa citesc... sa citesc...

Da, ai dreptate. Multe intrebari si o mana de nemultumiri incolacite in suflet. Se pare ca inca mai am de crescut. Iar Intelepciunea e din ce in ce mai departe...

Pentru Stefana

2009-11-05T19:15:00.003+02:00

Nu pot sa raman pasiva, fara sa-i raspund Stefanei la posturile ei mult prea elogioase la adresa mea, un nimeni intr-un mare bordel.

Ei bine, cum iti spuneam si intr-o discutie online, m-am dat pe langa tine pentru ca am pe langa Cine. Si ma bucur mult ca intr-o mare de jegosenii, mai dau si eu peste o Replica atat de cinica incat sa ma trezeasca din amortire printr-un hohot homeric de ras. Pentru asta si pentru multele glume care risipesc, de multe ori, norii gri de pe cerul sufletului meu, ma inclin cu drag si cu voie buna! Sa dea Domnul sa fie bine si sa fie la cat mai multe dimineti hazlii si seri culturale! :))

Va scriu acum dintr-a doua casa a mea, band un pahar de vin rosu, demisec, si ascultand Queen; alaturi de cel atat de drag inimii mele. Ma cuprinde o stare asa... de beatitudine... de ganduri bune si frumoase, stare pe care v-o doresc si voua intr-o zi ploioasa si trista de noiembrie nehotarat. Cu drag!

Lansare

2009-10-26T17:59:00.005+02:00

Uite, continui promisiunea povestindu-ti in seara asta, inainte sa ies si eu la o bere, ca tot studentul, despre lansarea de carte a pietenei mele Ana. A fost o lansare mult dorita si planuita, iar realizarea ei ne-a emotionat si ne-a facut tare fericite. A fost frumos.

Cartea se numeste "Umbre si lumini" si contine mai multe nuvele, cateva eseuri si povestiri. O sa gasesti acolo ganduri, idei si sentimente ale unui om care are curajul de a se dezgoli in fata ta si de a-ti vorbi despre el cu sinceritate si cu prietenie. O sa citesti despre oameni si destinele lor, despre temeri, iubiri si suferinte; despre toate lucrurile atat de omenesti care se intampla in sufletul fiecaruia. Prietena mea iti deschide o usa catre un alt univers, diferit si totusi atat de aproape de al tau. Poti sa bagi capul pe usa si sa vezi ce e inauntru. Daca o sa-ti placa, poti sa intri cu totul si sa stai cat vrei; daca n-o sa-ti placa, poti sa pleci oricand. Daca un lucru te invata literatura, acela este sa fii liber, sa faci tot ce vrei tu.

Gata, nu-ti mai spun nimic decat ca in fotografie e prietena mea si o Doamna care se numeste Paraschiva Abutnaritei si care ne-a ajutat mult, mult . Daca vei fii curios, vei citi si vei gandi cu propria-ti inima. Si sigur o sa-ti placa.

Despre iubire

2009-10-12T20:49:00.004+03:00

Ti-am promis ca o sa revin cu povesti din vacanta si asta o sa fac acum. Nu, nu e prea tarziu in toamna ca s-o fac. Imi e tare bine sa-mi amintesc despre ele intr-o zi atat de ploiasa ca cea care e pe cale sa se sfarseasca.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri de care merita sa pomenesc este acela ca am invatat, alaturi de cineva frumos pe dinafara si pe dinauntru, ce inseamna sa fii fericit si sa eternizezi o clipa prin a simti frumos si pur. Ii spuneam intr-o dimineata ca, parafrazandu-l pe Eminescu ( nu e un poet preferat, daca intrebarea asta ti-a venit in minte; pur si simplu s-a intamplat), nu credeam sa invat a iubi vreodata. Iar aceste cuvinte, fiindca au luat fiinta in mintea mea vesnic neincrezatoare, au cantarit aproape cat certitudinea ca Dumnezeu exista. Au venit ca o revelatie a timpului, a clipei si a sentimentului pe care il lasam liber sa ma cuprinda; caruia i-am deschis bratele aidoma unui copil care intinde manutele spre mama ce-l ridica si il strange la piept. Nu credeam si iata ca am primit dovada palpabila cu mainile sufletului. Da, iata ca am invatat.

Frumos si linistit moment prin maretia lui. Inca un motiv printre cateva, din ce in ce mai putine, pentru care merita sa te trezesti dimineata.

Revenire

2009-10-05T07:19:00.007+03:00

A trecut o luna de cand nu am mai scris nimic in asa - zisul jurnal on line. Am facut o pauza si a fost foarte bine. Acum sunt inapoi in imensul asta bordel. E 7:25 si cum nu pot sa dorm ( de parca m-ar mai surprinde intr-un fel ), m-am gandit ca ar fii bine sa-ti mai povestesc cate ceva; repede fiindca indata trebuie sa plec catre facultatea lui Peste Prajit, sa vad ce-o sa mai fie si anul asta.

Despre vacanta, numai de bine! Una minunata dupa doi ani in care am tras ca un bou la jug, inca nu stiu sigur pentru ce. In lunile ce au trecut s-au intamplat multe lucruri, unele mai vesele, altele destul de triste. Despre ele promit sa revin in zilele viitoare, caci peste cateva ar fii mare pacat sa trec fara sa le pomenesc.

Una peste alta, trebuie sa ma pregatesc de plecare. Vroiam doar sa-ti spun ca am revenit. Nu cu forte proaspete, cum suna cliseul asta urat, ci cu dor de casa si de oamenii mei, cu sila pntru bordelul asta unde trebuie sa mai bantui vreo doi ani si cu o bocelcuta cu cateva vise si vreo doua sperante. Da, curaj, mi-as spune si ti-as spune la inceput de toamna ploioasa si neprimitoare.

Despre trofee

2009-08-04T15:45:00.004+03:00

Vorbeam mai devreme cu Stefana, colega mea de grupa, si ii spuneam cat de bine este acasa, in sanul Avraamului meu. Cu toate ca am fost tare agitata in ultima vreme si nu prea am citit cat mi-am dorit, perioada asta e pentru mine foarte relaxanta.

Si, cum bine stii, cand ai mai mult timp la dispozitie, privesti cu atentie in jurul tau, sa vezi ce si cum se mai intampla. Ce constati nu e intotdeauna la fel de frumos pe cat te-ai fi asteptat sa fie. Astfel, vezi ca oameni pe care ii stiai intr-un fel se schimba. Ca manipularea e cel mai des utilizat mijloc in care iti atingi scopurile si ca ii manevrezi pe ceilalti dupa cum ti se schimba starea de spirit. Ca ti-ai dori sa nu mai cresti. Sa te opresti undeva pe la varsta de saptesprezece ani si sa ramai acolo mereu. Ca viata devine uneori atat de grea incat vrei ca timpul sa se opreasca in loc si sa se puna in miscare atunci cand o sa fii tu pregatit sa-l infrunti. Ca parca nimeni si nimic nu mai are rabdare cu tine, iar tu trebuie sa ai cu ei, caci fiecare are ritmul sau propriu, din care parca nu e cinstit sa-l scoti.

Ma opresc in loc si privesc. Imi vine sa inchid ochii, fiindca ce vad ma contrazice crun si ma acuza."Un tragator cu mana pe tragaci.\ Tot trag in sus si ma lovesc pe mine.\ Sunt falnicul trofeu ce in vitrine\ Sta impaiat de mesterul dibaci." E o strofa dintr-o poezie a lui Sorescu. Nu mai stiu cum se numeste, dar descrie bine starea sufletului meu.

Peste tot numai trofee impaiate...

Despre trait

2009-07-17T12:52:00.004+03:00

Iar am lipsit cam mult din peisajul asa- zisului jurnal al meu on line. Insa am avut de facut ceva important: am Trait. Da, asa cum ai citit. Am trait pur si simplu viata asta pe care am primit-o cadou intr-un mod miraculos. Am privit viata dintr-o alta parte si am muscat-o pana la os. Si mi-a placut. Pe masura ce muscatura de adancea tot mai tare, ieseau la iveala esente, arome neintalnite pana acum. Se amestecau intr-un cocktail ce devenea nepamantesc, aproape de nebaut.

Pentru prima data dupa multi ani am stat si m-am scaldat in suc propriu. Mi-am lasat mintea sa zburde libera pe unde i-a placut. Mi-am dezlegat la ochi sufletul si l-am lasat sa-i deschida mari si sa se bucure de imbratisarile, de zambetele dulci ale diminetilor calde si ale serilor reci. Am vazut ca se poate trai si altfel decat stiam eu, decat incercasem timid sa fac de obicei. De fapt, nu exista de obicei. Exista doar oameni si oameni. Individualitati care isi creaza o lume dupa chipul si asemanarea lor in care se refugiaza cand nu mai pot , cand simt ca se sufoca. Si e bine si frumos sa fie asa.

Stii, cred ca ar trebui sa-ti iei si tu din cand in cand ragazul de a-ti construi o lume asa cum iti doresti. Sa ai ceva, undeva, in care sa te refugiezi, sa fugi si sa te ascunzi de mizeria in care esti fortat sa stai in fiecare zi. Sa fie doar al tau, parte din tine. Atat si nimic mai mult.

Un lucru deosebit

2009-06-24T15:08:00.005+03:00

Am revenit dupa o absenta de o saptamana si jumatate din insemnarile caietului foileton cu iz de jurnal on line. In tot timpul asta am ratacit mai mult aiurea prin circul dambovitean din care n-am reusit sa scap week-end-ul trecut, din nefericire pentru mine.

Ca sa trecem in revista lucrurile care mi s-au intamplat, am inceput practica la CharityGift.ro, un magazil on line de unde poti sa cumperi o multime de lucruri interesante si dragute, iar o parte din valoarea produselor sunt directionate spre fundatii si implicit, spre oamenii care au nevoie de bani. Partea ce mai frumoasa este ca totul se bazeaza pe voluntariat. Inainte sa le trimit CV-ul meu, m-am uitat pe site si am hotarat ca merita sa intru si eu in comunitatea lor fiindca acesta se bazeaza pe un principiu dupa care ma ghidez ce ceva timp: acela de a darui din prea plinul inimii tale, fara a astepta nimic inapoi. Trebuie sa ai incredere in legea compensatiei universale si in faptul ca astfel sufletul tau se va lumina cu un mm mai mult.

Eu spun ca impreuna se pot realiza niste lucruri bune, pozitive, care te ajuta sa iesi pentru o gura de aer, din mocirla banalitatii unei vieti pe care uneori te limitezi sa o traiesti ca o amiba. Hai, fa un efort si intra pe site. Ofera-ti ocazia de a vedea ceva deosebit!

Despre marturisire

2009-06-12T12:10:00.006+03:00

Ma gandeam mai devreme la cat de bine poate face cuiva marturisirea. Inca din adolescenta frageda petrecuta in sanul lui Avraam cu nasul printre carti, am dar peste cel care a devenit scriitorul meu de capatai: Fiodor Mihailovici Dostoievski. In cartile lui am intalnit pentru prima data motivul literar al confesiunii. La inceput mi s-a parut usor patetic, in sensul american al cuvantului; dar forta si profunzimea ei a fost ca o lovire concomitenta peste fata a zeci de palmi. Internalizand-o si asumandu-mi calitatea de om si nevoia aferenta de confesiune, mi-am dat seama de adevarata sa importanta si greutate.

De ce greutate, m-ai putea intreba. Ei bine, pentru ca orice marturisire reprezinta o povara pe care cel care o face o transfera celui care il asculta, zambind la sfarsit fiindca se simte mai usor, mai eliberat. E ca pietroiul acela dintr-un monolog al "demonilor " lui Dostoievski, care iti atarna deasura capului si pe care il poti curma prin sinucidere. Sigur, aici te debarasezi de povara lui prin marturisire. Cred ca ea merita o atentie mai mare din partea ta fiindca e o forma de a crea punti intre suflete. Cu ea poti mangaia, elibera, apropia, empatiza si , pana la urma, fi un om viu, adevarat. Ai putea sa incepi citindu-l pe Dostoievski.

Da, pornisem discutia de la faptul ca mi-a fost asa de bine acum cateva zile, cand stateam la o terasa prin centru orasului si palavrageam despre o alta lume, aceea interioara, plina de imagini, vise ganduri si sentimente. Nimic nu poate fi mai dulce decat o marturisire in fapt de seara, in fata unei priviri cristalin de oceanice...

Radu

2009-06-10T09:17:00.005+03:00

Cu acesta postare inchei darul facut Oamenilor Mei. Ca un perpetuum mobile ce va dainui in sufletul lor ceva timp de acum incolo, va voi povesti acum despre un prieten drag, de care ma leaga multe amintiri vii, frumoase.

Cand l-am vazut prima data acum trei ani la festivalul de teatru de la Vatra Dornei, am crezut ca e ceva neinregula cu el si am sperat ca nu va trebui sa-l vad prea mult; iar el a spus ca trebuie sa fiu o acritura(ei, una draguta, dar tot acritura!) :)) Insa au fost de ajuns cateva propozitii schimbate pentru ca intre noi sa se lege o prietenie stransa, pe care nici distanta, nici faptul ca ne vedem rar si putin nu a reusit sa o disipeze. Lucrurile care ne unesc acum si in alte vieti viitoare sunt : marea iubire pentru teatru, pentru literatura, pentru arta in toate formele ei; pasiunea pentru scris si dorinta profunda de a Cunoaste si de a Intelege, de a nu ucide cu mintea tainele pe care le intalnim "in flori, in ochi, pe buze ori morminte". Radu, ca despre el e vorba, e un actor minunat, extrem de talentat, cu atata energie si daruire pe scena incat putini sunt cei care il vad si care nu doresc sa-i stranga mana dupa spectacol. Aflati mai multe lucruri de aici http://ludic.wordpress.com/ sau de aici http://ludic.ro/.

De la Radu am invatat ce inseamna daruirea, iubirea pentru scena si pentru viata, bucuria de a trai, de a fii viu si mereu vesel. Si multe alte lucruri pe care , poate, o sa le aflii odata...

Da, iata ca aici se termina protipendata Oamenilor Mei, pe care vreau sa-i asigur, inca o data, de afectiunea si atasamentul, iubirea si daruirea cu care mereu o sa ma gandesc la ei si cu care o sa-i asez pe umarul meu drept. Ma inclin.

Oana

2009-06-03T17:33:00.004+03:00

Acum, de pilda, iti vorbesc din fata unui calculator, acompaniata de finutul meu, bebe Cata. DA, am ajuns acasa dupa o luna de circul bucurestean si nici nu-ti poti inchipui cat de bine imi e! Asta e sanul Avramului meu, etern si minunat, indiferent de cat de blamat ar fi oraselul asta mic in care parca nu se intampla niciodata nimic.
Acum o sa-ti povestesc despre o alta prietena de a mea, care ieri m-a sustinut intr-0 chestiune delicata. Dar nu neaparat din cauza acesta am hotarat sa-ti vorbesc despre ea, ci pentru ca aseara, stand in compartimentul cuseta in drum spre Dorna, ma gandeam ca ea e printre foarte putinii oameni care ma primeste la el in casa cu mare drag; cu care pot sa stau de povesti doua zile fara a epuiza jumatate din subiecte; a carei mancare are acelasi gust ca aceea facuta de mama; care si-a luat responsabilitatea de sora mai mare, atributiune pe care si-o exercita cu mare umor : )). Oana, ca despre ea este vorba, alaturi de Gabi, iubitul ei, au fost alturi de mine de fiecare data, cu mult haz si iubire.
Pentru cum e ea si pentru cum ma face sa ma simt alaturi de ea de fiecare data cand ne vedem, ma inclin si o alatur celorlalti Oameni ai Mei. Cat de curand o sa o si vedeti intr-o fotografie atasata cuvintelor mele neinsemnate. Pana atunci, nu va ramane decat imaginatia pentru a va o contura pe Oana in minte... Ceea ce nu e putin lucru.

Nadina si eu

2009-05-27T16:08:00.003+03:00

Am lipsit cam mult din peisajul propriului jurnal online, insa absenta e una motivata, te asigur. Gata, am terminat cu lamentarile si trec la urmatoarea persoana despre care vreau sa-ti povestesc.

Prima imagine care imi vine in minte despre intaia oara cand am vazut-o e de pe holurile liceului "Ion Luca", imbracata in negru, cu un pulover atarnand talamb si cu parul lung, desfacut. A doua amintire e de la teatru. Ne adunasem pentru "Vin americanii" a lui Dinu Mihai si am zarit-o intr-un colt, stat timid intr-un cot, cu privirea ratacind pe pereti fiindca nu cunostea pe nimeni din vechea distributie cu care mi-am facut eu debutul de amator in teatru: "Destepta pamantului" de Victor Ion Popa. Nici nu stiu exact cum s-a creat legatura dintre noi. Cred ca in cel mai firesc mod posibil. Si de atunci se permanentizeaza si se solidifica o prietenie de peste 3 ani, daca nu ma inseala memoria. De la Nadina, ca despre ea e vorba, am invatat ca nu trebuie sa te dai batut, sa renunti la planurile si la visele tale indiferent de obstacolele care ti se asaza in cale; ca intr-o mana de om incape un suflet de urias care poate darama orice ii apare in fata; ca trebuie sa Crezi ca sa ti sa se intample; si ca, asa cum imi spune cateodata: "Nu exista nu pot, exista nu vreau."

Am fost asa de mandra de ea cand am vazut-o la Iasi cantand pe o scena mare, in fata a catorva sute de persoane incat abia mi-am incaput in piele. Da, in caz ca am omis sa-ti spun, Nadina mea e un mare talent muzical, iar ca sa te convingi intra pe blogul Moldavia Folk din stanga paginii! O sa inchei istorioara cu un gest foarte dulce pe care l-a facut pentru mine: m-a asteptat la intoarcerea mea din Republica Moldova cu supa de pui, care avea gust exact ca cea de acasa, de la Dorna... Nici nu-ti inchipui cat de mult a insemna asta...

Gesturi si dragoste, din partea "Oamenilor Mei"...

Ana si eu

2009-05-18T13:11:00.003+03:00

Continuand ideea, azi o sa-ti povestesc despre altcineva dintre "Oamenii Mei", alturi de care mi-am petrecut multe zile fericite.

Daca ai vedea-o pe strada, sigur ai intoarce capul dupa ea, intrebandu-te de unde a iesit tipa asta asa de frumusica si cum de ai ratat-o pana acum. Inca de la prima privire, iti inmoaie genunchii ochii aceia mari si blanzi; te debusoleaza zambetul sincer si strangerea puternica de mana atunci cand se prezinta. Ana, ca despre ea e vorba, e una dintre cele mai apropiate si mai dragi prietene, despre care am hotarat sa-ti vorbesc azi. Ne stim atat de bine incat de fiecare data cand ne intalnim la o sticla de vin rosu ( bautura noastra nelipsita de la fiecare intalnire de amor, cum bine am numit -o noi ), nu e nevoie de multe cuvinte pentru a se infiripa si a se revela legatura aceea la nivel spiritual pe care foarte putini o au, despre care multi nici nu-si imagineaza ca ar putea exista. Mi-e tare dor ( si stiu ca si tie, Ana, ti-e la fel) de discutiile noastre din dupa-amiezile lungi din perioada liceului, despre cate-n luna si-n stele; si mai mult despre ce si cate or mai fi prin sufletul omenesc; despre literatura ( de la antici pana la contemporani); despre filosofia lui Platon pana la Camus si Sartre (preferatii nostri)!; despre viata si moarte, iubire si prietenie - a noastra in mod special, care rezista si se fortifica odata cu trecerea timpului, in pofida distantei, exact asa cum si anticipasem intr-o dupa-amiaza calda de vara, pe o banca, in parc. Si despre toate cate ne mai treceau noua prin minte.

In virtutea acelor vremuri si ale acelora care or sa vina; in virtutea tututror lucrurilor pe care ea m-a invatat si a prieteniei care ne uneste, pe amiaza aceasta i-0 dedic ei, asa cum ar fi trebuit sa fac mai de mult. Aceeasi dedicatie pe care i-am lasat-o pe cartea cu vorbe de duh spuse de Enstein, acum 1 an (iti mai aduci aminte?), o s-o scriu si aici. E dictonul care ne insufleteste de fiecare data cand ne apucam de scris. Da, o sa - ti spun doar atat: "Verba volant, scripta manet" .

Viata noastra. Tina

2009-05-14T07:53:00.005+03:00

Cum aseara iti promisesem ca o sa-ti mai povestesc despre "Oamenii Mei" si acum am cateva minute pana sa plec, pe dimineata asta o sa o sarbatoresc vorbind despre prietena mea de-o viata:Tina. E cea mai lunga relatie de prietenie pe care o am: generala, liceu, facultate. Insumate, dau cam 10 ani. De multe ori glumeam spunand ca suntem ca intr-o casnicie, ne cunostem prea bine si ne iubim prea mult ca sa lasam ceva sa intervina intre noi. Nu ne-am certat niciodata.

Nu pot sa-ti enumar toate lucrurile pe care le-am invatat de la ea. O sa-ti spun doar ca am crescut impreuna si am invatat sa ne respectam parerile, chiar daca nu eram de acord cu ele; sa ne sprijinim si sa ne sustinem reciproc. De la ea am invatat ce inseamna prietenie, iubire, rabdare, intelegere si multe multe altele. De multe ori mi-e un dor ingrozitor de dupa-amiezile petrecute la ea acasa mancand bomboane ( preferatele ei, alea care se topesc si au crema in mijloc), band ciocolata calda si povestind cate-n luna si in stele; de diminetile de primavara, vara, toamna, iarna, cand o asteptam cate 5 min ca sa mergem impreuna la liceu; de petrecerile, plimbarile, testele de la scoala si tot ce faceam cu ea, pentru ea, alaturi de ea. Nu stiu daca ai simtit vreodata ca iubesti un om atat de mult incat ai putea face orice pentru el. E sentimentul acela total, care te integreaza si in interiorul caruia nu mai exista altceva decat frumusetea si armonia a doua caractere distincte care au invatat sa se imbine, formand unul.

Da, ai dreptate, cuvintele mele sunt atat de nepricepute in a zugravi tot ce mi se perinda prin fata ochilor atunci cand o evoc pe Tina, incat o sa trec sub tacere "viata noastra", ca sa ramana doar a noastra; si ma opresc aici.

Nino

2009-05-13T18:27:00.003+03:00

Zilele trecute vorbisem la telefon cu un prieten foarte drag si neasteptat de apropiat, avand in vedere ca nu ne-am vazut de peste 4 ani. Tipul despre care iti spun face parte dintre cei cativa oameni care mi-au marcat existenta in cel mai bun si mai frumoos mod posibil. M-a ajutat sa-mi creez stalpi de sustinere in perioadele in care pluteam deasupra unor ape tulburi; mi-a devenit prieten si punct de referinta in momentele in care atingeam fundul propriilor neguri; a stiut mereu ce si cum sa-mi spuna ca sa ridic fruntea din nisip si sa vad ca soarele inca mai straluceste pentru mine.

Intalnirea nostra a fost o coincidenta sau un lucru hotarat de cineva de sus pentru mine. Nu-ti spun intreaga poveste pentru ca vreau sa o pastrez intacta, ca pe o punte de legatura, ca pe ceva doar intre mine si el; iti spun numai ca tot ce am povestit noi atunci mi s-a intiparit adanc in minte si mi-a folosit in tot acest timp. Si inca ma mai ajuta. Presupun ca te-am facut curios sa stii cine e, desi citind randurile de mai sus ti-ai dat seama; insa pentru ca toate cele pe care ti le-am spus trebuiau sa poarte un nume, acesta e Nino Nonis. E cel mai bun MC din cati cunosc eu; si ca sa te convingi ca nu spun asta pentru ca e prietenul meu, intra aici: http://www.nino-nonis.ro/

Da, in timp ce-ti vorbeam, ma gandeam ca urmatoarele postari vor fi despre oamenii mei. E timpul sa le amintesc cat de importanti sunt pentru mine. Merita asta. E timpul pentru Prietenie.

Au innebunit salcamii

2009-05-01T14:36:00.005+03:00

Primul gand care mi-a venit in minte in dimineata asta in care stateam pe balcon cu o cana de ceai in fata (mai nou, ceaiul e la marea cinste a stomacului meu nazbatios) si cu niste cursuri absolut plicisitoare in maini, a fost " Au innebunit salcamii! Si tu-mi ceri sa fiu cuminte..." Asta din cauza copacilor care se miscau intr-un balans frenetic si isi contorsionau ramurile in toate felurile.

Nebunia lor era atat de fascinanta incat m-am oprit si ma uitam la ei. Vantul facuse ca totul sa o ia razna in jur. Respiratia oamenilor se contopea cu praful ridicat in aer; fetele lor erau pictate cu ingrijorare, tristete si particole de materie poposite din intamplare pe nas, pe buze, pe gene, pe degete... Iar TU, oricine ai fi, imi ceri sa fiu cuminte. Sa-mi beau linistita ceaiul, sa invat ineptiile unora care nu si-au gasit altceva mai important de facut decat sa le scrie, sa contemplu de la fereastra la agitatia de afara, sa gandesc frumos si pozitiv, sa continui sa privesc la nori jucausi, sa rambesc soarelui aidoma unui prieten pe care nu l-am mai vazut de ani, sa ma prefac a nu auzi cum gandurile mi se izbesc de peretii mintii, producand scantei, sa ma mint ca nu simt cum imi vine sa las balta tot si sa plec unde-oi vedea cu ochii...

Au innebunit salcamii... iau TU nici macar nu esti aici ca sa-i vezi...

Vacanta si dragoste

2009-04-30T08:14:00.005+03:00

Da, asa e. Recunosc si imi fac mea culpa. N-am mai scris de nepermis de multa vreme. Asta fiindca am fost acasa si m-am bucurat de vacanta, fara raspuns la mail-uri, convorbiri nesfarsite pe Mess si prostioare de genul acesta.

Nu prea stiu ce pot sa-ti spun acum, dupa ce m-am dezmeticit putin in zumzetul innabusitor din orasul gri - prafuit. Dupa cum te-ai obisnuit, nu pot sa scriu decat despre mine si, uneori, despre ceilalti; pentru ca nu ma pricep sa vorbesc decat despre lucrurile pe care le cunosc ( din ce in ce mai putine, din pacate). Din rubrica " Ce-am mai invatat noi in ultima vreme" , marturisesc faptul ca am inteles, cam tarziu, ce inseamna cinci minute de fericire linistita, in compania persoanei care iti e atat de draga incat uneori ti se opreste respiratia cand te ia de mana. Am savurat cu toata fiinta momentele petrecute alaturi de ai mei, in care m-am simtit ca la patru ani, protejata si foarte iubita. Stii, sentimentul acela ca te reintorci la copilaria pe care o credeai de mult pierduta; iar cand o regasesti, ori cand ti se iveste de undeva din strafundurile sufletului, parca nu-ti vine sa crezi...

M-am bucurat mult sa stau in preajma oamenilor mei, dragi si apropiati. Am primit mult in saptamanile astea in care am lipsit de pe jurnalul on line. Am dat la fel de mult si am sarbatorit diminetile insorite alaturi de pasarile care imi cantau la geam si dupa-amiezile caldute jucandu-ma cu finutul meu ( bebe Cata), care are 5 ani si cu care ma mandresc. E un copil destept si frumos. Poate o fi semanand cu mine...

Da, o vacanta meritata. Putin dureroasa, dar plina de farmec.

Usi intamplatoare

2009-04-10T15:16:00.003+03:00

Ma gandeam azi in drum spre casa la o intamplare de pe la sfarsitul lunii octombrie, despre care povestisem cu o colega ceva mai devreme, si la faptul ca un lucru ce parea atunci extrem de banal ( un concert Luna Amara in Fire) s-a transformat intr-unul decisiv. Daca renuntam sa caut barul prin ploaie cu niste colegi, asa cum imi doream atunci; daca nu deschideam usa aceea cu margini maronii, viata mea ar fi fost, probabil, cu totul alta. Uite cat poate schimba o usa deschisa...
Oare ce-as fi facut acum? Care ar fi fost starea mea sufleteasca?
Habar n-am... Stiu doar ca uneori mi se intampla sa ma intreb daca exista destin sau doar coincidente. Daca unele lucruri trebuie sa se intample sau sunt doar consecintele deschiderii unei usi ce desparte doua lumi. Care ar fi rostul unor intamplari?
Nu ti se intampla cateodata sa te intrebi de ce banalitatea e, de fapt, atat de importanta? De ce pasii iti sunt condusi catre directii pe care nici nu le banuiesti? Mie da. Destul de des...
Da, asa e... Prea multe intrebari pentru dupa-amiaza atat de insorita si de prietenoasa. Lucrurile se intampla. Viata se intampla. Si atat...

Veacul secundei

2009-04-08T08:33:00.006+03:00

Se trezeste dimineata zambind dulce la soarele caldut, ce o scalda in lumina. Cu raze timide se joaca pe pielea ei fina, deseneaza aiurea forme geometrice abstracte. Pare a nu avea un scop anume. O face asa, doar de amuzamentul jocului. Pe chipul inca somnoros ii apare un suras abia conturat. Inchide ochii la loc. Ii pare rau ca visul s-a terminat ...Era atat de placut in lumea aceea asa diferita de asta... Se facea ca era alaturi de barbatul acela cu privirea oceanica si maini puternice, cu care se intalnise cu o seara inainte.

Mda, intalnirea de aseara... Il asteptase mult fiindca gresise drumul spre ea. Il asteptase nerabdatoare, cu inima palpitand intr-un dans frenetic. Il asteptase luandu-si o mina serioasa, preocupata. Doar ochii ii scaparau de sub borul palariei negre pe care si-o potrivea mereu pe frunte. Il asteptase inca de dimineata... acum era seara si fiecare celula din trupul ei vibra, urla, tropaia. O nerabdare viscerala ii strabatea corpul, o mie de ganduri o strabateau ca niste sageti de jad. Totul se precipita in mintea ei cu o viteza uimitoare. Doar timpul parea ca se opreste, ca se agata de fiecare secunda nelasand-o sa plece, ca prelungeste asteptarea la infinit, facand-o de nesuportat.

Asta pana l-a zarit sosind. Un zambet a fost de ajuns. Fata i s-a iluminat. Noptea s-a umplut de culorile curcubeului. Tot ce simtise pana atunci disparuse ca si cum nici n-ar fi existat. Poate ca, intr-adevar, nimic n-a existat pana in clipa in care, la orizont, s-a vazut marea...

Clipe si povesti

2009-04-01T11:30:00.004+03:00

In dimineata asta cineva imi spunea ca scriu prea rar pe blog. Asa e. Imi fac mea culpa si incep sa-mi plimb degetele cam lenese dealungul tastaturii in cautarea unor idei demne de povestit.
Si cum pofta vine scriind, iar mintea mea continua sa tanjeasca dupa liniste si pace, mi-am amintit de week-end-ul petrecut afara din Bucuresti, cu niste prieteni. A fost atat de relaxant si de frumos incat nu-mi venea sa ma intorc....
Ma gandeam zilele trecute la cat de bine si de reconfortant e sa ai locul tau, oaza ta de liniste in care sa te intorci dupa o saptamana de teme idioate si alergatura dintr-o parte in alta, si somn prost si agitat, si dimineti somnoroase si seri imbacsite de fum de tigara. Sambata am fost matinala, ca de obicei, cu toate ca nu dormisem decat cateva ore. Mi-am facut o cafea tare si aromata, asa cum imi place, si am iesit pe balcon, de unde se vedeau un deal inverzit si cateva case. In balcon erau cateva ghivece cu flori, pasarile cantau vesele si orasul parea ca abia se trezeste la viata... Eram coplesita de senzatia aceea ca timpul isi incetineste goana, ca tot ce era in jurul meu se asemana cu inceputul unui roman interbelic... Ca faceam parte dintr-o poveste pe care, ciudat, nu o facusem eu, ci luase nastere cu de la sine putere si se construise in jurul meu, ma invaluise si ma sedusese intr-atat incat nu mai vroiam sa vad care va fi continuarea. Vroiam sa se opreasca acolo. Sa spun :"Timpule, opreste-te! Eu cobor aici." De mult nu mai incercasem sentimentul acela de fericire in cea mai pura si mai simpla forma pe care o poate lua . Imi simtea sufletul plutind liber in jurul meu, descatusat de orice bariere. Am inchis ochii si am ramas asa, imobila intr-un spatiu atemporal pana cand am auzit o voce care ma striga. Atunci a aparut un alt personaj, pe care povestea la primit zambind, cu bucurie, ca si cum il asteptase de mult, ca si cum sosose la momentul potrivit, ca sa intregeasca universul, ca doi sa devina unu, punctul din care a luat nastere Totul.
Ce frumos se impletesc povestile intr-o forma numita viata. O forma improprie, cu multe lipsuri si imperfectiuni. Dar ce mai conteaza forma, cand lucrurile adunate acolo sunt asa de frumoase si de luminoase. Imi aduc aminte de versurile lui Sorescu:" Am zarit lumina pe pamant/ Si m-am nascut si eu/ Sa vad ce mai faceti/ Sanatosi? Voinici?/ Cum o mai duceti cu fericirea?"

Dansul ielelor

2009-03-24T07:48:00.004+02:00

Intr-o dupa-amiaza trista si nesfarsita de final de martie ma gandeam la cum vin dezamagirile peste tine fara macar sa le treaca prin minte sa te anunte. Nu le intereseaza ca poate n-ai chef de ele, poate esti deja incruntat si angoasat. Vin in viteza, deschid cu putere usa si o lovesc de baierele sufetului tau cu neobrazare. Iti izbesc una in plina figura ca sa te trezasca rapid, in caz ca te prefaceai ca nu le-ai observat. Se instaleaza in mijlocul incaperii si incep sa-ti arunce lucrurile intr-o parte si-n alta; sa le tranteasca de toti peretii si sa le faca mii de bucatele. Zgarie peretii cu unghiile lor purulente, ranjind tamp la tencuiala proaspata care se desprinde bucata cu bucata si pe care o calca in picioare. Deschid ferestrele, geamurile se sparg, cioburile zboara in toate partile. Scot usa din balamale si o arunca intr-un colt. Incep sa urle ca niste descreierate si sa se invarta intr-un joc nebunesc al ielelor.

Iar tu stai. Te uiti neputincios la ce fac. Parca nu-ti vine sa-ti crezi ochilor; esti legat de maini si de picioare. S-au asigurat bestiile inainte ca o sa stai potolit si n-o se le strici nebunia. Le privesti livid, cu ochii mari si rosii de atata plans. Iti vine sa urli de durere, dar sunetul ti se pierde undeva, pe drumul dintre gand si rostire. Ramai mut si orb si surd. Te dor incheieturile de la funia care le strange atat de tare incat incepe sa se coloreze cu picaturi de sange. Inchizi ochii si te rogi sa plece cat mai repede. Sa te lase in pace cu nefeicirea ta. Fiarele! Abia iti facusesi curatenie. Abia te linistisesi si au si aparut sa strice tot. Intre timp, simti o pala de vant suierand si auzi in departare hohotele unui ras spart. Stii ca au plecat. Gata. Delirul s-a terminat. Deschizi ochii si nu-ti vine sa crezi. Da, e mai rau decat data trecuta. N-a ramas mai nimic. Iti tii capul in maini si te sprijini de o bucata de perete inca intreaga. O sa te apuci sa faci ordine mai tarziu. Acum abia inveti, din nou, sa respiri...

Anca

2009-03-16T16:59:00.005+02:00

Citisem cu cateva zile in urma suplimentul de la Jurnalul National dedicat Ancai Parghel. Imi pare atat de rau ca a plecat intr-o lume mai putin vesela inainte de vreme... regret ca n-am avut ocazia sa o ascult si poate sa o cunosc... Dupa ce am inchis ultima pagina a ziarului am ramas suspendata undeva in aer, gandindu-ma la ce spusese candva maitre Vieriu, parintele meu spiritual, si anume ca suntem prea atenti la lumina si prea neatenti la iluminari. Cred ca Anca era un om iluminat. Oare cati dintre noi vor ajunge sa-si simta spiritul atat de liber incat sa poata Iubi neconditionat, sa poata Ierta tot si sa poata Crede? O intrebare pentru care inca mai caut raspuns...

M-a facut sa ma gandesc unde ma aflu eu pe drumul spre luminare; la cat mai am de mers si la cum a fost calatoria pana acum; la cat de importanti sunt Oamenii pe care ii primesc drept cadou din cand in cand, atunci cand mai ratacesc drumul; la cat de norocoasa sunt ca nu calatoresc de una singura, ca inca mai am cui sa spun "te iubesc".

Habar n-am daca o sa ajung la iluminare, nici nu stiu daca merit asta. Stiu doar ca ma bucur de drumul pe care il fac... si ca inca mai pot sa sarbatoresc zambind diminetile senine si apusurile romantice fiindca am din ce in ce mai putine; ca inca mai pot Fi.

O intamplare de la ferestra

2009-03-13T11:57:00.003+02:00

Stateam intr-o seara la o masa, intr-un bar oarecare pierzand vremea. Ma uitam in jur plictisita. La un moment dat am vazut ceva care mi-a atras atentia. La o masa de langa fereastra statea o femeie. N-am vazut-o cand a intrat, ci putin mai tarziu. Imi atrasese atentia bolul din fata ei in care amsteca din cand in cand. Plangea. Lacrimi mari ii siroiau pe fata chinuitor de rece. Era satena, cu parul putin ravasit, cu niste ochi mari si caprui in care se citea o tristete sfasietoare. Vedeai un mare vid care ii cufundase sufletul in adancimi de unde parca nu putea s-l scoata. Privea strada ca si cum din secunda in secunda ar fi trebuit sa apara cineva, poate chiar El, care sa o prinda usor de mana, sa ii zambeasca si sa ii spuna ca agonia a luat sfarsit. Dar strada continua sa ramana pustie. Intunericul cadea greu peste casele singuratice de peste drum. Cand trecea cate un om ratacit, il vedeai ingropandu-si mai adanc fata in fular si incovoindu-se de parca o greutate imensa si nevazuta ii apasa umerii si nu-l lasa sa stea drept.

Pentru o secunda si-a intors capul spre mine si am vazut in ochii ei "ceva" ce a facut ca un sentiment apasator sa-mi patrunda in suflet, adanc, si sa ramana lipit acolo, chinuitor. Privea fereastra ca pe o granita intre doua lumi. Putea sa aleaga renuntarea, izolarea in palatul ei de clestar in care n-ar intra nimeni care sa o faca sa planga. Iar viata ar fi ocolit-o cu mandrie, fara sa-i pese ca exista, fara sa se razgandeasca sau sa se intoarca din drum. Statea asa, sprijinita intr-un cot, cu capul inclinat spre stanga. Parea ca ezita, ca ii e teama sa treaca dincolo de ferestra. Ii era teama ca viata sa n-o strivesca. Daca o sa treaca prin ea si o sa-i ia tot, asa cum mai facuse odata? Sa plece din ea si sa o lase fara nimic. Daca o sa ramana pustiita asemenea unui desert peste care domneste o noapte polara? Daca viata va fi ca o furtuna de toamna tarzie care rascoleste tot, pana la ultimul bulgare de pamant, pe care il duce cu ea in departari de neinchipuit... Daca o sa stearga tot cu un burete inmuiat in otet, care lasa in urma rani deschise, purulente... Daca trecerea ei va deschide hauri infricosatoare cu ranjete stirbe, cu ochii scosi din orbite, cu degete viermanoase... Tinea mana inclesata pe paharul din fata ei de parca ar fi fost cuprinsa de o frica paralizanta din crestet pana-n talpi, care ii gatuia respiratia. Care ii oprea bataile inimii.

Mi-am intors privirea de la spectacolul mut. Mi-am terminat bautura, m-am ridicat si am plecat. Totul devenise insuportabil de apasator. Probabil ca nu ma voi mai intoarce niciodata. Amintirea unor picaturi de cristal cu gust de cenusa si unor maini uscate strangand un pahar in fata unei ferestre intunecate e destul. Poate chiar prea mult.

Oaza

2009-03-11T09:37:00.000+02:00

Am vazut in dimineata asta pe site-ul Bad or Good, pe care il vizualizez in fiecare zi, o fotografie absolut superba care ilustra o oaza ideala in care sa te adapostesti si de unde sa nu mai pleci.

Asta m-a dus cu gandul la faptul ca fiecare dintre noi are nevoie de propria lui oaza in care sa se refugieze ori de cate ori simte ca nu mai poate. De cate ori se simte sugrumat, obosit, tracasat, deprimat. Oaza ar putea fi acasa, locul acela in care abia astepti sa ajungi si in care, atunci cand intri pe usa, iti raman afara toate mizeriile care s-au agatat de tine in toata ziua pe care ti-ai pierdut-o pe afara. Ar putea fi persoana pe care o iubesti, care te echilibreaza si pe care atunci cand o vezi ti se lumineaza privirea, iar totul devine mai usor; orizonturile se deschid altfel in fata ta. Ar putea fi pur si simplu un colt din mintea ta sau din tine insuti, asa cum spunea foarte fain un tip la un moment dat ca "imaginatia umple golurile existentei noastre". Sau, ar putea fi orice. Oaza are consistenta unei plasteline care in mana ta ia orice forma; iar atunci cand te-ai plictisit o strici si face altceva. Ce bine ca am primit si imaginatia la pachet atunci cand am intrat pe usa lumii asteia!

Ce bine ar fi daca ti-a lua ragazul, intr-o dimineata luminoasa, de a-ti modela oaza! Seara s-ar putea sa ai atata nevoie de ea...

Ganduri despre tine

2009-03-10T08:54:00.000+02:00

Ma intrebam aseara de ce ti se intampla, la un moment dat, niste lucruri asa de triste si de dificile incat simti ca deasupra ta atarna greu un pietroi sisific.Poate pentru ca viata te obliga sa platesti niste polite pe care i le datorai. Poate fiindca ca la sfarsitul chinului te asteapta ceva asa de frumos incat tot efortul de pana atunci a meritat.
Mi-a spus mie cineva, odata, ca viata iti da si lucruri urate pentru ca le poti duce si pentru ca trebuie sa te folosesti de ele ca sa cresti. Si ca lucrurile usoare sunt pentru prosti, iar cele grele si frumoase sunt pentru destepti. Mai citisem undeva ca trebuie sa faci bine din rau fiindca nu ai altceva din care sa-l faci. Cred ca exista un rost in tot ce ti se intampla si ca sa-l vezi trebuie sa te dai un pas in spate si sa privesti cu ochii minti, nu doar cu cei ai sufletului.
Mai cred ca tu poti sa duci mai mult decat iti poti imagina vreodata ca ai fi in stare. Asa ca hai, capul sus! Sigur ai pe cineva langa tine care sa te tina de mana si langa care sa inchizi ochii si sa spui ca vei reusi. Ca nu se poate altfel!

Ganduri

2009-03-08T11:28:00.000+02:00

Peste tot pe unde te uiti, vezi barbati cuprinsi de febra lui 8 Martie si de cumpararea cadoului ori, dupa caz, a buchetului de flori perfect. Si dai, si alearga in dreapta si in stanga cu pasi mari si ochii cat o zi de post.

Iar la sfarsitul supliciului barbatii primesc, cel mult, un zambet si un "multumesc" superficial.

Mi-as dori ca femeile sa fie sarbatorite de fiecare data cand au nevoie; de fiecare data cand iubitii lor simt asta.

Imi doresc ca iubitul meu sa nu se straduiasca sa gaseasca trandafirul perfect, ci sa observe de cate ori imi staluceste privirea cand ma intalnesc cu el, cum inima imi bate cu putere si cum timpul si spatiul devin niste cuvinte desuete in comparatie cu starea de bine in care se cufunda inimile noastre.

N-ar fi mai dragut sa celebram asta, si nu o manifestare ce tinde sa se transforme intr-un efort obositor si gol de orice sentiment care l-ar putea face cu adevarat minunat?

Hai sa bucuram azi de iubitii nostri. Si atat.

Ora 12:00-Calvin Klein / Eternity - EDP 50 ml Pret real : 160 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 12:30-Grande Ronde Royal by BUW Pret real : 780 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 13:00-Rama foto digitala LG F1020N 10", Negru Pret real : 399 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 13:30-Geanta H.J. de Rooij Pret real : 279.95 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 14:00-Pachet 50 credite Pret real : 125 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron
Ora 14:30-Ulei extravirgin biologic Pret real : 80 ron Valoare plusata : 0.02 ron	Pret start : 0.99 ron